PASTE DE CASA CU SOS PESTO DE RUCOLA

Pastele de casa sunt unele dintre acele lucruri care sunt atat de simplu de facut incat in teorie toata lumea poate sa le faca acasa, dar in practica nimeni nu prea le face, deoarece in ziua de azi este mult mai convenabil ca timp si ca efort sa le cumperi gata facute din magazin.

Desigur, aceasta comoditate are ca principal dezavantaj faptul ca pastele din comert (chiar si cele scumpe) sunt net inferioare celor pe care le poti prepara acasa cu un minim efort, acelasi lucru fiind valabil de altfel si la sosul pesto.

DESPRE SIFONUL DE FRISCA SI UTILIZARILE SALE MINUNATE

Deja cred ca nu mai e un secret pentru nimeni pasiunea mea aproape obsesiva pentru tot felul de kitchen gadgets, pasiune pe care mi-o hranesc colectand constant tot felul de aparate, instrumente si obiecte interesante, numitorul lor comun fiind acela ca imi fac viata mai usoara in bucatarie, aducand in acelasi timp si un spirit ludic ce face pentru mine toata povestea cu gatitul mult mai interesanta si mai entertaining decat in varianta clasica.

Dintre toate gadgeturile pe care le-am colectat in ultima vreme (si sunt o groaza, credeti-ma :)), sifonul de frisca Mosa (modelul profesional, din inox) este probabil cel mai versatil, utilizarile sale fiind mult mai variate si mai interesante decat ar putea parea la prima vedere. In plus, este extrem de simplu de folosit, dar despre asta putin mai incolo.

PRIMA MEA PAINE DE CASA (DUPA METODA FARA FRAMANTARE)

Pana sa-mi fac timp sa ma apuc de scris povestile din Franta, vreau sa va impartasesc pe scurt prima mea experienta cu painea de casa, care s-a soldat cu un rezultat surprinzator de bun fata de asteptarile mele, mai ales pentru o prima incercare. Briefly, am ales sa incep aventura mea in ale coptului painii cu celebra "no knead bread" reteta facuta populara de catre New York Times in 2006.

Popularitatea acestei retete vine din faptul ca neavand nevoie de framatare, este atat de simplu de realizat incat efectiv poate fi facuta de oricine cu rezultate cel putin decente, daca nu chiar spectaculoase. Practic, simplificand la maxim aceasta metoda tot ce aveti de facut pentru a obtine o paine din aia de casa, cu coaja groasa si crocanta si miezul moale si cu gauri mari (feel free sa va ploua-n gura in acest moment :))) este sa amestecati ingredientele, sa le lasati peste noapte la dospit si apoi sa le bagati la cuptor intr-o oala de fonta cu capac.

Ca fapt divers, un side effect neasteptat al popularitatii acestei retete a fost un val masiv de disparitii subite ale butoanelor de pe capacele oalelor de fonta de prin magazinele americane, acest fenomen fiind explicat prin folosirea intensiva a oalelor de fonta pentru coacerea painii la cuptor, oale ale caror butoane (knobs, ma rog, chestia aia de care apuci capacul, v-ati prins voi) tind sa se arda in timpul procesului, pentru ca mai apoi sa fie inlocuite de americanii inventivi (si zgarciomani) cu unele noi, desurubate pe sest de la alte oale de fonta de pe rafturi. :)

Deoarece metoda este explicata exhaustiv si cu mult background info intr-un excelent post de pe blogul lui Dan (post pe care de altfel l-am folosit si eu drept suport) n-o sa mai repet aici toate aspectele tehnice ale procesului, ci doar esentialul (plus niste note de-ale mele), insa va recomand calduros sa cititi postul cu pricina deoarece e foarte instructiv si in plus mai are si o parte de troubleshooting, priceless in caz ca ceva merge prost.

Ingrediente (pentru o paine "mica", de 700g, care e de fapt cam cat doua franzele normale :)):
- 3 cani de faina 650 sau 550 [NOTA: eu am folosit un pahar gradat in cups pt masurare precum si faina 000, motiv pentru care painea a iesit ceva mai umeda]
- 1.5 cani de apa [NOTA: cu aceeasi masura ca la faina]
- 1 jumatate de lingurita de drojdie uscata {NOTA: eu am folosit Pakmaya la pliculet]
- 1 lingurita de sare [NOTA: next time o sa pun 2, ca mi s-a parut putin nesarata in the end]
- 1 oala de fonta mare [NOTA: o trec la ingrediente ca e musai pentru painea asta; daca n-aveti, va recomand calduros oala ovala de la Ikea, care costa 199 de lei si este perfecta si pentru alte chestiuni, gen coq au vin sau ossobuco; desigur, va puteti lua si o oala de la Le Creuset, care face acelasi lucru dar la un pret de cam 4-5 ori mai mare; in plus, butonul oalei Ikea e turnat direct cu capacul, nu e insurubat ca la Le Creuset, asa ca nici n-aveti nevoie de antrenament la ciordit butoane de la Sara Blu, mai ales ca aia au doar vreo 4 oale cu totul si cred ca stau cu ochiul pe ele ca pe butelie :)))]

Preparare (1 ora + cca 24 de ore de lasat la dospit):
- puneti faina intr-un bol si amestecati-o cu sarea si drojdia, dupa care adaugati progresiv apa amestecand cu o lingura de lemn pana se incorporeaza toata faina si obtineti un aluat foarte moale si lipicios

- acoperiti bolul cu un prosop de bucatarie umed si lasati-l peste noapte sa dospeasca la temperatura camerei, undeva unde sa nu va incurce [NOTA: Dan l-a pus in cuptorul stins, iar eu l-am pus in semineu, ca in cuptor era plin de tigai si tavi si mi-era lene sa le scot :)]

- dupa cele (minim) 24 de ore de dospit, varsati aluatul (care va arata ca in imaginea de mai sus, crescut cu si bubbles on top) pe un blat pe care ati presarat faina si masati-l un pic, cat sa iasa gazele, dupa care impachetati-l (ca pe un plic) si acoperiti-l din nou cu un prosop de bucatarie umed, ca sa mai creasca putin pana se incinge cuptorul [NOTA: mie mi s-a lipit groaznic de mana, deoarece avea prea multa apa, aparent din cauza fainii 000 care absoarbe mai putin lichid decat cea 650 sau 550, motiv pt care am mai pus cam o mana de faina, cat sa pot lucra cat de cat cu aluatul]

- dati drumul la cuptor pe pozitia maxima si puneti oala de fonta in el, sa se incinga bine pret de vreo jumatate de ora
- scoateti oala din cuptor si turnati aluatul in ea (acum puteti sa-i presarati si niste seminte on top sau sa-i crestati usor coaja, ca sa se deschida frumos cand se coace)

- bagati oala la cuptor cu capacul pus si lasati-o 30 de min la 220C

- dupa 30 de min scoateti capacul si reduceti usor puterea cuptorului pana pe la 180C [NOTA: capacul arde rau, puneti-l pe un fund de lemn sa se raceasca si aveti grija sa nu puneti mana pe el din greseala, ca altfel o sa vi se ia si de paine si de orice altceva, trust me :)]

- mai lasati-o inca 20 de min fara capac, sa se rumeneasca coaja [NOTA: dupa cum vedeti mai jos, mie nu mi s-a rumenit foarte tare, most likely din cauza fainii 000]

- scoateti oala din cuptor si rasturnati painea pe un fund de lemn, dupa care transferati-o pe un gratar ca sa se raceasca vreo ora (don't cheat ca altfel va fi umeda si cleioasa la mijloc) [NOTA: in acest moment mie mi-au sarit mai toate semintele de susan de pe coaja, da' le-am strans si le-am ciugulit din palma separat, ca era pacat de ele, asa prajite si gustoase :))]

- in acest moment puteti sa taiati painea si sa incercati sa rezistati sa n-o mancati pe toata pe loc (eu am rezistat cu greu, dar m-am oprit la o felie (plus un colt :)) cu niste ulei de masline, ca sunt in penitente dupa desfraul culinar din Franta :))

Enjoy!

STIR FRY DE PUI CU LEGUME, SEMINTE DE PIN SI FULGI DE MIGDALE

Spre deosebire de bucataria europeana, unde se folosesc o multitudine de oale, cratite, ceaune, boluri, tavi, ibrice si asa mai departe, fiecare cu utilizari mai mult sau mai putin specifice, bucataria asiatica a reusit performanta extraordinara de a reduce la maxim numarul acestor vase de gatit, folosind aproape exclusiv unul singur, si anume wok-ul.

Este fascinant sa vezi cate utilizari diferite poate avea un wok, vas care este in esenta o tigaie supra-dimensionata cu o forma concava (desi exista si modele europenizate, cu fundul usor plat, pentru a permite asezarea pe aragaz sau pe plitele electrice). Wok-ul se foloseste la rumenit mirodenii, la prajit, la fiert, la gatit cu aburi (cu ajutorul unui steamer din bambus si a unui capac), la supe, la curry-uri, la noodles si asa mai departe, dar probabil cea mai raspandita utilizare este pentru gatitul stir fry, care s-ar traduce liber la noi prin "tras la tigaie amestecand permanent".

Acest stil de gatit se bazeaza pe proprietatea fundamentala a wok-ului, si anume capacitatea acestuia de a ajunge rapid la o temperatura foarte inalta (datorata metalului subtire din care este realizat), permitand astfel gatirea rapida a ingredientelor fara ca acestea sa aiba timp sa se inmoaie si sa-si piarda astfel prin fierbere indelungata aromele si sucurile delicioase.

Daca inca nu aveti un wok in casa, va recomand calduros sa va luati unul cat de repede, deoarece este un vas atat de versatil si usor de folosit incat va garantez ca va veti indragosti imediat de el. Eu folosesc in prezent un wok simplu si ieftin (costa doar 15 lei !!!) de la Ikea, care are si un strat antiaderent tip teflon, strat care ar fi foarte util daca ar si dura, ceea ce nu e cazul, deoarece din pacate dupa cateva luni de folosire acesta se cam duce iar mancarea incepe sa se lipeasca in zonele respective, motiv pentru care ma bate gandul sa dau o fuga pana la Dragonul Rosu ca sa-mi iau un wok de otel de la mama lui, de la negustorii chinezi. Anyway, daca il folositi cu atentie si nu-l zgariati cu instrumente de metal, si wok-ul de la Ikea este mai mult decat ok pentru un casual cooking saptamanal, asa ca do yourself a favor an get one soon (ieftin, de la Ikea sau de la chinezi, sau mai scump, de pe net), dupa care mai vedeti voi daca va trebuie altul mai rezistent.

Revenind la stir fry, marele avantaj al acestui stil de gatit este acela ca foloseste foarte putin ulei (datorita formei concave) si permite realizarea rapida a unor feluri de mancare foarte variate si foarte gustoase. In esenta, puteti combina orice tip de carne (bucatele sau tocata), peste sau fructe de mare cu orice tip de legume, cu tofu sau cu noodles, in functie de inspiratie, de preferintele personale sau de ce aveti prin frigider la momentul respectiv. Deasemenea, un mic search pe net va poate aduce in fata ochilor  nenumarate retete de stir fry.

Reteta care urmeaza este o inventie proprie, pe care am incropit-o rapid din ce am gasit prin congelator, si anume niste pulpe de pui dezosate si o punga de mix de legume (cu baby carrots, varza de Bruxelles, dovlecei, fasole verde, baby corn, muguri de bambus, sparanghel si ceapa) de la Metro.

Ingrediente (pentru 4-6 portii)
- 800g pulpe de pui dezosate (4 bucati)
- 1 punga mare de mix de legume congelate (de cca 750g)
- 2 shalote (sau cepe de apa, rosii)
- 5-6 catei de usturoi
- 2 limes (lamai verzi)
- 3 linguri de sos de stridii (de la Mega Image)
- 3 linguri de sos de soia
- 1 lingurita de turmeric
- 1 lingurita de ginger (ghimbir) ras (proaspat sau de la borcan, de la Mega Image)
- 2-3 felii de ginger (cca 1-2cm grosime)
- 50g de unt (un sfert de pachet)
- 1 lingura de sare
- 2-3 seminte de cardamom verde
- 4 linguri de ulei (de masline, de susan, etc)
- 2-3 linguri de seminte de pin (le gasiti la Plafar sau la bacaniile arabesti)
- 2-3 linguri de almond flakes (migdale curatate si feliate subtire)
- ardei iute, coriandru proaspat (optionale)
- orez Jasmine / rice noodles (optional)

Preparare (20 min + 10 min de pregatire)
- intr-o oala mare (cu capac) puneti cca 2-3 degete de apa (cat sa nu ajunga la steamer) in care adaugati 1 lingura de ulei, 1 lingura de sare, 1 lime (taiat felii), 1 shalota (taiata felii groase), 2 catei de usturoi, feliile de ginger, cardamomul si untul (aceste ingrediente au rolul de a aroma si fragezi indirect legumele in timpul procesului de "aburire" :))
- puneti legumele congelate direct in steamer (cosul cu "petale" metalice de la Ikea; un must have in orice bucatarie!!!) iar cand apa a inceput sa fiarba introduceti steamerul in oala, acoperiti cu capacul si lasati legumele sa se abureasca vreo 8-10 min, timp in care pregatiti puiul, pe care il spalati bine, il uscati cu un prosop de bucatarie si apoi il taiati in bucatele bite size, de cca 3-4 cm.
- tocati marunt cealalta shalota si restul de catei de usturoi si pregatiti-va celelalte ingrediente, sa le aveti la indemana
- dupa ce legumele s-au facut (aveti grija sa nu le gatiti prea tare la aburi deoarece se vor gati si in wok dupa aceea si nu vreti sa le transformati in piure) scoateti-le intr-un bol si lasati-le sa se raceasca putin
- puneti wok-ul pe foc si asteptati sa ajunga smoking hot (adica sa iasa fum din el la propriu), dupa care adaugati 3 linguri de ulei si caliti ceapa, usturoiul si gingerul ras cca 1 min, pana devin translucide

- adaugati bucatelele de pui si prajiti-le cca 2-3 min, pana se patrund bine (devin albe inclusiv la interior), dup acare adaugati turmericul si o lingura de sos de stridii si mai amestecati 1 min

- in acest moment adaugati legumele "aburite" impreuna cu restul de sos de stridii si sos de soia precum si cu zeama de la 1 lime si mai amestecati cca 2-3 min (tot acum puteti adauga si un ardei iute tocat marunt sau o lingura de sos iute, daca preferati varianta picanta, precum si o mana de coriandru proaspat, tocat)

- la final adaugati semintele de pin si fulgii de migdale, amestecati bine si serviti imediat cu orez Jasmine, cu noodles de orez sau chiar simplu

Enjoy!

THE SHARPEST CHRISTMAS PRESENT :))

Recunosc, ma asteptam la ceva taios de Craciun cand The Lovely Wife mi-a zis "Lasa ca nu-ti trebuie tie alte cutite, nu te duce acum la The Kitchen Shop in Feeria", dar atunci cand am gasit sub brad nu mai putin de 4 minunatii de cutite japoneze Masahiro am fost dat usor pe spate, mai ales ca Masahiro este unul dintre cei mai respectati producatori de cutite la nivel mondial.

Dupa cum vedeti in pozele de mai jos, am primit un cutit de paine (cel zimtat), un cutit al bucatarului (cel lung), un cutit Santoku si un cutit utilitar (cel mic). Vreau sa va spun ca aceste cutite redefinesc pur si simplu ideea de taiat, deoarece sunt atat de ascutite incat taie un cartof sau o telina la fel de usor precum ar taia o bucata de unt, fiind in acelasi timp usoare si perfect echilibrate. Singura problema e ca trebuie manevrate cu grija, atat din punct de vedere al intretinerii (trebuie spalate si sterse bine dupa fiecare folosire, trebuie ascutite, etc - daca va intereseaza subiectul, puteti citi aici mai multe) cat si din punct de vedere al utilizarii (ca sa nu risipim niste degete pe jos prin bucatarie :)).

Daca va pasioneaza cat de cat bucataria, sfatul meu calduros este sa va luati si voi macar doua cutite foarte bune, de preferinta japoneze, unul mare (the chef's knife) si unul mic (utility knife). La noi puteti gasi o gama destul de larga atat la The Kitchen Shop cat si la Fusion Technique (de unde s-a aprovizionat Moshu' anul asta inainte sa treaca pe la mine ;)).

PS: deoarece e pacat sa tii prin sertare asemenea cutite, am luat de la The Kitchen Shop si un suport magnetic Vitesse, perfect pentru etalat panoplia :)