SALATA DE ROSII CU BUSUIOC SI FETA A LA JAMIE

Dupa atatea destrabalari culinare, cu tarte, deep fried goodies si alte chestii pe cat de delicioase pe atat de neprietenoase cu fizicul personal, a venit vremea sa facem niste penitente cu o salata pe cat de simpla pe atat de misto. Este vorba despre o versiune de caprese sugerata de Jamie Oliver in cea mai recenta carte a sa, Jamie Does, si daca Jamie does, then so should we, right? :)

Daca nu v-ati luat inca aceasta carte (de pe Amazon, mai ieftina, sau de la Carturesti, mult mai scumpa), v-o recomand calduros, deoarece mie mi se pare printre cele mai interesante (daca nu chiar cea mai interesanta) dintre toate cartile lui Jamie, si asta deoarece are o poveste in spate, nu e doar o colectie de retete si atat (ma rog, to be honest, cartile lui Jamie nu sunt deloc boring, dar asta are un extra something).

In plus, cartea este completata perfect de noua serie TV cu acelasi nume, care se difuzeaza as we speak in UK pe Channel 4 (available si la noi, pe caile internetului :)), fiecare episod fiind dedicat cate unei tari, la fel ca si capitolele cartii. So far n-am apucat sa vad decat primele doua episoade, in Marrakech si in Spania si trebuie sa va marturisesc ca am ramas foarte placut surprins, seria fiind foarte misto realizata, imbinand partea de travel cu cea de cooking local. In plus, e foarte misto ca poti gasi imediat in carte retetele gatite de Jamie in fiecare episod (plus multe altele care n-au fost filmate), impartite pe capitolele Spain, Morocco, Sweeden, Greece, France si Italy, de unde e si retea de fata, care se prepara in 3 minute si se poate servi atat ca starter cat si ca main course (caz in care puteti opta pentru doua portii de persoana :)).

Ingrediente (pentru 2 portii)
- 1 rosie mare, destul de coapta
- 1 legatura de busuioc, curatat de pe tulplini si spalat
- 1 pinch de piper proaspat macinat
- 1/2 lingurita de sare de mare
- 5 linguri de ulei de masline
- 1 lingura de otet, preferabil aromat (Jamie recomanda otetul de Jerez, iar intamplarea face ca eu sa fi avut exact otetul asta in casa, luat de la Mega Image)
- 1 bucata mica de branza feta sau de ricotta sarata (merge si cu telemea mai uscata putin, dar sa nu folositi clona de feta din aia la pachet de carton, ca e pacat; eu am gasit in supermarkets o feta produsa in Grecia si ambalata de La Dorna care este foarte, foarte ok, dar mai puteti gasi si la magazinul grecesc din Piata Floreasca sau la Mega Image)

Preparare (3 min + 2 min de pregatire)
- taiati rosia in felii de cca 5mm si asezati-le pe doua farfurii
- spalati busuiocul, curatati frunzele de pe tulpini si pastrati frunzulitele din varf pentru decor, la final
- puneti frunzele (rupte in bucati mici, sa mearga mai repede treaba) intr-un mojar impreuna cu sarea (desigur, ati putea face treaba asta si intr-un robot de bucatarie, dar ar fi pacat :))

- pisati-le pana se transforma intr-o pasta, nu neaparat foarte omogena (nici n-aveti voi muschi si nervi s-o frecati pana devine fina, asa ca don't worry :))

- adaugati progresiv uleiul de masline, amestecand constant

- adaugati otetul si apoi piperul (dupa gust) si apoi intindeti sosul rezultat peste feliile de rosie din farfurii

- presarati niste sfaramaturi de feta peste rosiile unse cu sosul de busuioc, si serviti apoi minunatele salate in forma de floricele tricolore in culorile Italiei, ornate cu frunzulitele din varful tulipinilor de busuoic

Enjoy!  

PESTO DE VINETE COAPTE SI ROSII USCATE LA SOARE

Prima mea intalnire cu sosul pesto a fost, culmea, la Paris, in bucataria de la CLM BBDO, agentia care ne-a gazduit un meeting regional acum vreo zece ani, in sediul lor absolut impresionant, in forma de vapor, proiectat de celebrul arhitect Jean Nouvel. Pe cat de impresionat am fost de cladirea futurista (cautati-o la Projects -> Paris -> Issy-Les-Moulineaux la Nouvel pe site), pe atat de intrigat am fost de pastele verzui, aparent cu nimic, dar care aveau un gust absolut genial, motiv pentru care le-am intrebat pe doamnele de la bucatarie care e secretul, asa afland pentru prima oara de existenta unui misterios sos numit "pesto", cu care ever since am intemeiat o trainica relatie de prietenie.

In mod traditional, acest sos este un amestec de seminte uleioase (in principal seminte de pin, dar se pot folosi orice fel de alte seminte sau nuci, precum caju, arahide, sau chiar seminte de floarea soarelui), ierburi proaspete (in principal busuioc, dar se pot folosi si alte verdeturi, precum rucola, radicchio sau chiar spanac), parmezan (sau pecorino), ulei de masline, usturoi, zeama de lamaie, sare si piper, toate acestea zdrobite bine in mojarul de piatra (sau in robotul de bucatarie, care pur si simplu face din prepararea acestui sos o joaca de copil).

Varianta de pesto cea mai renumita este cea verde, cu busuioc, careia ii urmeaza indeaproape varianta de pesto rosu, preparat cu sun dried tomatoes, acestea doua fiind usor de gasit si prin supermarketurile de la noi. Evident, gustul pesto-ului pe care-l puteti cumpara din comert (chiar si al celui premium si scump) este atat de departe de gustul proaspat si aromat al celui facut in casa incat dupa ce veti incerca o singura data sa va preparati propriul pesto va garantez ca n-o sa-l mai cumparati niciodata din supermarkets.

Deoarece n-am apucat sa documentez primul meu pesto clasic si verde, facut cu sudoarea fruntii si cu durerea bicepsului in mojarul de piatra, de mi-a luat jumatate de ora de chin sa transform busuiocul (pe care, de smecher, nici nu l-am rupt in prealabil) si semintele de pin in pesto, am decis sa repet experienta, dar de data asta cu o reteta noua (usor adaptata dupa cea de aici), cu vinete coapte si rosii uscate la soare, si folosind robotul de bucatarie, care zici ca a fost special inventat pentru pesto si pentru hummus, pe cuvant. :)

Ingrediente (pentru cca 300g de pesto, mai mult decat suficient pt cel putin 3-4 ture de paste)

- 2 vinete medii (eu am folosit vinete mov deschis, de la Metro, deoarece au coaja mai moale)
- 4-5 rosii uscate, tocate marunt (puteti folosi rosii uscate si conservate in ulei, de la orice supermarket)
- 100g de seminte de pin (de la orice bacanie arabeasca sau de la Plafar)
- 1 casoleta (sau punga) de busuioc proaspat (doar frunzele, fara tulpini)
- 1 casoleta (sau punga) de menta proaspata (doar frunzele, fara tulpini)
- 2-3 catei de usturoi, zdrobiti
- 25g de parmezan ras (sa NU folositi chestia aia vanduta drept parmezan la pliculete, ci doar the real stuff, ras de voi)
- 120ml de ulei de masline
- 2-3 fire de rozmarin (doar frunzele, fara tulpini)
- 2-3 linguri de piure de rosii
- 1 lingurita de sos iute (eu am folosit sriracha, dar puteti folosi si tabasco sau chili garlic)
- sare, piper

Preparare (5 min + 60 min de pregatire)
- taiati vinetele in felii relativ groase, de cca 1.5cm (sa iasa cam 5-6 felii din fiecare vanata) si scufundati-le intr-un bol mare cu saramura (apa calduta in care ati dizolvat 4-5 linguri de sare) pentru cca 20 de min (va trebui sa le acoperit cu o farfurie intoarsa sau cu un capac peste care sa puneti ceva greu, caci altfel vor pluti la suprafata)
- dupa 20 de min scoateti vinetele din saramura, spalati-le sub jet de apa rece si apoi uscati-le bine cu servete de bucatarie
- prajiti feliile de vinete in ulei de masline (tigaia trebuie incinsa bine), cate 3-4 min pe fiecare parte, pana se rumenesc frumos (va trebui sa faceti miscarea in doua ture, ca feliile nu trebuie suprapuse) si apoi transferati-le intr-o tava de cuptor
- adaugati peste ele frunzele de rozmarin si usturoiul zdrobit si bagati-le la cuptor pentru cca 20 min, pana se inmoaie complet, dupa care lasati-le sa se raceasca putin

- transferati in vasul robotului feliile de vinete coapte (impreuna cu rozmarinul, usturoiul zdrobit si uleiul scurs in tava), frunzele de menta si busuioc, parmezanul, semintele de pin, rosiile uscate, piureul de rosii si sosul iute

- mixati ingredientele pentru cca 2-3 min, sau pana cand ajung la consistenta pe care o doriti (eu unul prefer un pesto putin mai chunky, in care sa se mai simta cat de cat semintele), adaugand sarea si piperul dupa gust (puteti sa mai adaugati si ulei de masline daca vi se pare ca sosul e prea gros)

- daca nu-l folositi pe loc cu paste fierbinti (cca 1 lingura la portia de paste) sau ca spread, pe bruschete, transferati-l intr-un borcan, acoperiti-l cu 2 lingurite de ulei de masline si bagati-l la frigider unde va putea sta cuminte multa vreme, desi la cat de delicios este nu cred ca o sa va indurati sa-l uitati prea mult pe acolo :)

Enjoy!