Am să încalc concepul Miercurea fără cuvine (și-mi cer scuze pentru asta) dar nu pot să nu scriu câteva rânduri despre mama. Cred cu tărie că fiecare mamă, din momentul în care dă naștere unei ființe, menirea ei pe această lume se schimbă. Nașterea mea a schimbat un om. L-a năvălit cu sentimente de tot soiul. L-a făcut să uite însemnătatea lui "ego", și asta e mai mult decât poate oferi o mamă. Ne spunem rar ''te iubesc'' și asta-l face sacru, când e rostit. Suntem departe una de alta (și asta numai datorită ei), dar o simt mereu, aproape de inimă. Și-i mulțumesc...
În fiecare miercuri, aici