Salcia oarbă, fata adormită

Prezint acum trei volume de povestiri de Haruki Murakami: "Elefantul a dispărut", publicat de autor în 1993 și la Polirom în 2005, "După cutremur" în 2000 și respectiv 2006 și "Salcia oarbă, fata adormită" (acest titlu este, Diana, ceea ce eu numesc un METEOR!), în 2006 în japoneză, și după numai un an, și în limba română, în 2007, la Editura Polirom.
*
După capodoperele cu care a cucerit lumea, Murakami revine cu povestirile sale generatoare de universuri alternative, care mărturisesc despre puterea sa de a pătrunde în visele oamenilor - vă asigur că este ceva întru totul posibil, vă rog să mă credeți! - în cele mai tainice vise, pe care omul nu le-ar face, pentru nimic în lume,  cunoscute . Și acolo, Murakami descoperă fațete inimaginabile despre durerea umană, despre izolare și neputința de comunicare, despre pierderea încrederii, despre nașterea speranței în minuni salvatoare, dar și despre nedezlegatul mister al sexualității, care transpare în toate faptele vieții și guvernează tiranic existențele noastre.
*
În prima ilustrație se înfățișează cele trei volume de povestiri, iar cea de-a doua prezintă cele șaptesprezece volume ale seriei de autor Haruki Murakami în colecția Biblioteca Polirom.
*
Murakami își conduce cititorii în lumi paralele, în care coborârea în fantastic este atent controlată prin observația riguroasă a faptelor din lumea creată, în care detaliul este privit cu lupa, iar irealul și hiatusurile teribile sunt asimilate de cititor sub călăuzirea unui magician precum acest scriitor. Te reîntorci din lectură cu o lanternă magică, ce aruncă lumini lămuritoare asupra lumii constrângerilor în care trăiești!
*

Tot vorbim despre pisicile caselor noastre - dar despre Smolenski-Cabral ce se mai aude, nu fu ales prezident al pisicimii? - de aceea îți recomand, Diana, din volumul "Salcia oarbă, fata adormită" povestirea "Pisicile care devorează oameni". Am încredințarea că citind aceste povestiri, interferențele inevitabile ar genera în noile povestiri ale Dianei Alzner  METEORI care ar atrage nenumărate priviri!

"La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor"

E o carte care va plăcea celor care au grădini cu ziduri. Celor care „deşi dorm cu cineva în acelaşi pat se simt totuşi singuri când închid ochii”. O vor citi cu nesaţ toţi cei care „pe măsură ce fabrică amintiri creează o lume nouă”.
E de citit pentru admiratorii lui Dostoievski, fanii genului cyberpunk şi ai lui Bob Dylan, o carte pentru cei care caută adevărul şi atunci când ştiu că „este o noţiune abstractă ce se foloseşte doar în situaţii extreme”, pentru cei care au nevoie de asigurarea că nu vor fi uitaţi niciodată, chiar dacă ar fi să dispară pe veci.

Şi, desigur, pentru pasionaţii de frenologie.

"La sud de graniţă, la vest de soare"

Un roman de dragoste, dar a cărui poveste e spusă altfel, uimitor de simplu, neaşteptat de complex.

Descoperim alături de Hajime că există trei feluri de femei: unele menite a fi Shimamoto, altele sunt făcute spre a fi Izumi, iar altele sunt Yukiko.

Care dintre ele este fericită?

Poate fi vorba de fericire când întâlneşti „genul de om capabil, cu un pretext plauzibil, să provoace o rană iremediabilă unei persoane la care ţine foarte mult”?

Totuşi, Hajime îşi depăşeşte mediocritatea prin alegerea pe care o face.

Unora dintre noi ne este dat să descoperim ce se află la sud de graniţă, la vest de soare...

"În căutarea oii fantastice"

Cred că mi-a plăcut atât de mult această carte pentru că am citit-o pe când eu însămi căutam ceva din mine care s-a pierdut iremediabil.

Problema este că ştiu că am pierdut ceva, dar nu ştiu ce, poate o oaie?!

Poate m-am separat de turmă sau, dimpotrivă, nu am fost suficient de independentă...

Poate am pierdut timpul.

În rest, îmi place teribil personajul masculin – ca şi alte personaje masculine ale lui Murakami – este un tip blând care spală, calcă şi găteşte şi transformă toate aceste operaţiuni în mister existenţial. Plus că este deţinătorul motanului Scrumbie.

Totuşi, păstrează o îngrijorătoare distanţă în interiorul relaţiilor cu femeile, (soţia l-a şi părăsit!), iar pe prietena lui o lasă să viziteze singură un oraş necunoscut în timp ce el citeşte.

Eu nu i-aş fi iertat asta niciodată.

Mi-a plăcut şi istoria satului Junitaki, parcă ar fi fost istoria aşezării Macondo, atât de omeneşte încadrată între naştere, creştere şi moarte.

Atenţie! La sfârşitul cărţii toţi cititorii care iubesc stilul inconfundabil al autorului japonez vor fi măcar puţin posedaţi de spiritul oii.

Şi nişte citate pentru cei care şi-au pierdut timpul, aşa ca mine:

„În cameră mirosea a timp care trage să moară.(...) Timpul curgea altfel în casa asta. Aşa spunea şi pendula din sufragerie. Mergea numai când venea cineva şi-i ridica greutăţile. Câtă vreme nu ajungeau jos, ceasul continua să ticăie. Apoi, în lipsa oamenilor, se oprea, iar timpul se depunea, straturi-straturi, pe podeaua decolorată. (...)

Timpul curge continuu, orice am face. Noi îl tăiem în bucăţele mici, pe măsura noastră, şi ne hrănim cu o iluzie, dar el e cu siguranţă continuu.”

Carti de Haruki Murakami

HARUKI MURAKAMI

romane

1. Cronica pasarii-arc
2. Kafka pe malul marii
3. Dans dans dans
4. In cautarea oii fantastice
5. "1Q84" - 3 volume
6. Padurea norvegiana
7. La sud de granita , la vest de soare
8. La capatul lumii si in tara aspra a minunilor
9. Iubita mea Sputnik
10. In noapte

povestiri

11. Elefantul a disparut
12. Salcia oarba, fata adormita
13. Dupa cutremur

roman-reportaj

14. Underground

jurnal

15. Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga

* * *

"Pădurea norvegiană"

"- Ia ascultă, Watanabe! Mă iubeşti?
- Bineînţeles, am răspuns eu.
- Pot să te rog două lucruri?
- Poţi să-ţi pui trei dorinţe.
Naoko zâmbi şi dădu din cap.
- Nu, două sunt suficiente. Una la mână... Aş vrea să ştii cât îţi sunt de recunoscătoare pentru că ai venit până aici să mă vezi. Sunt foarte fericită... chiar dacă nu arăt. Te rog să mă crezi că e adevărat.
- Am să vin să te mai văd, am zis eu. Care-i cealaltă dorinţă?
- Aş vrea să mă ţii minte, să nu uiţi că am existat, să-ţi aminteşti mereu de mine, de faptul că am mers, aşa, alături de tine."