Church

The beauty of nature

Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) V

Croitorul alpin
Statut conform UICN: Specie în stare critică. Critically Endangered (CR).

Caracterizarea imago: Corpul prezintă o pubescenţă de fond deasă, culcată, fină şi scurtă, de culoare cenuşie-albăstrie sau cenuşie-verzuie, uneori aproape albastră. Articolele antenale 3-6 au câte o tufă apicală de peri lungi, deşi, negri. Pronotul prezintă câte un dinte lateral, puternic, îndreptat în sus, precum şi câte un tubercul obtuz, situat postmedian la partea marginală a discului; există în general o pată catifelată, neagră, semicirculară, situată median la marginea anterioară a pronotului. La forma tipică elitrele sunt de regulă granulate puternic la bază şi prezintă un desen negru, catifelat, alcătuit din următoarele elemente: o bandă comună, postmediană, câte o pată posthumerală mare şi câte una anteapicală mică, fiecare din aceste elemente fiind mărginite cu pubescenţă colorată deschis. Lungimea corpului este 15-38 mm.

Habitat: Trăieşte în complexul climatic al fagului şi coniferelor, mai rar în cel al stejarului, preferând în special făgetele bătrâne.

Biologie şi ecologie: Perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) durează circa 2-3 ani. Femela depune ouăle în crăpăturile sau rănile scoarţei. Larvele se dezvoltă în lemnul fagilor bătrâni (Fagus sylvatica, F. orientalis). Adulţii sunt activi în zilele însorite şi zboară în decursul perioadei iunie-septembrie.

Areal: Arealul speciei cuprinde Europa Centrală şi Meridională, Caucazul, Transcaucazia, Crimeea, Turcia de Nord-Est, Siria, Israel.

Măsuri de protecţie şi conservare: Iniţierea unui program de conservare a speciei; conservarea şi protejarea biotopilor caracteristici (făgetele bătrâne); interzicerea colectării speciei de către colecţionari. Specia este inclusă în anexele Convenţiei de la Berna ca specie rară şi ameninţată cu dispariţia.

Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) IV

Croitorul alpin
Statut conform UICN: Specie în stare critică. Critically Endangered (CR).

Caracterizarea imago: Corpul prezintă o pubescenţă de fond deasă, culcată, fină şi scurtă, de culoare cenuşie-albăstrie sau cenuşie-verzuie, uneori aproape albastră. Articolele antenale 3-6 au câte o tufă apicală de peri lungi, deşi, negri. Pronotul prezintă câte un dinte lateral, puternic, îndreptat în sus, precum şi câte un tubercul obtuz, situat postmedian la partea marginală a discului; există în general o pată catifelată, neagră, semicirculară, situată median la marginea anterioară a pronotului. La forma tipică elitrele sunt de regulă granulate puternic la bază şi prezintă un desen negru, catifelat, alcătuit din următoarele elemente: o bandă comună, postmediană, câte o pată posthumerală mare şi câte una anteapicală mică, fiecare din aceste elemente fiind mărginite cu pubescenţă colorată deschis. Lungimea corpului este 15-38 mm.

Habitat: Trăieşte în complexul climatic al fagului şi coniferelor, mai rar în cel al stejarului, preferând în special făgetele bătrâne.

Biologie şi ecologie: Perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) durează circa 2-3 ani. Femela depune ouăle în crăpăturile sau rănile scoarţei. Larvele se dezvoltă în lemnul fagilor bătrâni (Fagus sylvatica, F. orientalis). Adulţii sunt activi în zilele însorite şi zboară în decursul perioadei iunie-septembrie.

Areal: Arealul speciei cuprinde Europa Centrală şi Meridională, Caucazul, Transcaucazia, Crimeea, Turcia de Nord-Est, Siria, Israel.

Măsuri de protecţie şi conservare: Iniţierea unui program de conservare a speciei; conservarea şi protejarea biotopilor caracteristici (făgetele bătrâne); interzicerea colectării speciei de către colecţionari. Specia este inclusă în anexele Convenţiei de la Berna ca specie rară şi ameninţată cu dispariţia.

Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) III

Croitorul alpin
Statut conform UICN: Specie în stare critică. Critically Endangered (CR).

Caracterizarea imago: Corpul prezintă o pubescenţă de fond deasă, culcată, fină şi scurtă, de culoare cenuşie-albăstrie sau cenuşie-verzuie, uneori aproape albastră. Articolele antenale 3-6 au câte o tufă apicală de peri lungi, deşi, negri. Pronotul prezintă câte un dinte lateral, puternic, îndreptat în sus, precum şi câte un tubercul obtuz, situat postmedian la partea marginală a discului; există în general o pată catifelată, neagră, semicirculară, situată median la marginea anterioară a pronotului. La forma tipică elitrele sunt de regulă granulate puternic la bază şi prezintă un desen negru, catifelat, alcătuit din următoarele elemente: o bandă comună, postmediană, câte o pată posthumerală mare şi câte una anteapicală mică, fiecare din aceste elemente fiind mărginite cu pubescenţă colorată deschis. Lungimea corpului este 15-38 mm.

Habitat: Trăieşte în complexul climatic al fagului şi coniferelor, mai rar în cel al stejarului, preferând în special făgetele bătrâne.

Biologie şi ecologie: Perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) durează circa 2-3 ani. Femela depune ouăle în crăpăturile sau rănile scoarţei. Larvele se dezvoltă în lemnul fagilor bătrâni (Fagus sylvatica, F. orientalis). Adulţii sunt activi în zilele însorite şi zboară în decursul perioadei iunie-septembrie.

Areal: Arealul speciei cuprinde Europa Centrală şi Meridională, Caucazul, Transcaucazia, Crimeea, Turcia de Nord-Est, Siria, Israel.

Măsuri de protecţie şi conservare: Iniţierea unui program de conservare a speciei; conservarea şi protejarea biotopilor caracteristici (făgetele bătrâne); interzicerea colectării speciei de către colecţionari. Specia este inclusă în anexele Convenţiei de la Berna ca specie rară şi ameninţată cu dispariţia.

Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) II

Croitorul alpin
Statut conform UICN: Specie în stare critică. Critically Endangered (CR).

Caracterizarea imago: Corpul prezintă o pubescenţă de fond deasă, culcată, fină şi scurtă, de culoare cenuşie-albăstrie sau cenuşie-verzuie, uneori aproape albastră. Articolele antenale 3-6 au câte o tufă apicală de peri lungi, deşi, negri. Pronotul prezintă câte un dinte lateral, puternic, îndreptat în sus, precum şi câte un tubercul obtuz, situat postmedian la partea marginală a discului; există în general o pată catifelată, neagră, semicirculară, situată median la marginea anterioară a pronotului. La forma tipică elitrele sunt de regulă granulate puternic la bază şi prezintă un desen negru, catifelat, alcătuit din următoarele elemente: o bandă comună, postmediană, câte o pată posthumerală mare şi câte una anteapicală mică, fiecare din aceste elemente fiind mărginite cu pubescenţă colorată deschis. Lungimea corpului este 15-38 mm.

Habitat: Trăieşte în complexul climatic al fagului şi coniferelor, mai rar în cel al stejarului, preferând în special făgetele bătrâne.

Biologie şi ecologie: Perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) durează circa 2-3 ani. Femela depune ouăle în crăpăturile sau rănile scoarţei. Larvele se dezvoltă în lemnul fagilor bătrâni (Fagus sylvatica, F. orientalis). Adulţii sunt activi în zilele însorite şi zboară în decursul perioadei iunie-septembrie.

Areal: Arealul speciei cuprinde Europa Centrală şi Meridională, Caucazul, Transcaucazia, Crimeea, Turcia de Nord-Est, Siria, Israel.

Măsuri de protecţie şi conservare: Iniţierea unui program de conservare a speciei; conservarea şi protejarea biotopilor caracteristici (făgetele bătrâne); interzicerea colectării speciei de către colecţionari. Specia este inclusă în anexele Convenţiei de la Berna ca specie rară şi ameninţată cu dispariţia.

Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) I

Croitorul alpin
Statut conform UICN: Specie în stare critică. Critically Endangered (CR).

Caracterizarea imago: Corpul prezintă o pubescenţă de fond deasă, culcată, fină şi scurtă, de culoare cenuşie-albăstrie sau cenuşie-verzuie, uneori aproape albastră. Articolele antenale 3-6 au câte o tufă apicală de peri lungi, deşi, negri. Pronotul prezintă câte un dinte lateral, puternic, îndreptat în sus, precum şi câte un tubercul obtuz, situat postmedian la partea marginală a discului; există în general o pată catifelată, neagră, semicirculară, situată median la marginea anterioară a pronotului. La forma tipică elitrele sunt de regulă granulate puternic la bază şi prezintă un desen negru, catifelat, alcătuit din următoarele elemente: o bandă comună, postmediană, câte o pată posthumerală mare şi câte una anteapicală mică, fiecare din aceste elemente fiind mărginite cu pubescenţă colorată deschis. Lungimea corpului este 15-38 mm.

Habitat: Trăieşte în complexul climatic al fagului şi coniferelor, mai rar în cel al stejarului, preferând în special făgetele bătrâne.

Biologie şi ecologie: Perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) durează circa 2-3 ani. Femela depune ouăle în crăpăturile sau rănile scoarţei. Larvele se dezvoltă în lemnul fagilor bătrâni (Fagus sylvatica, F. orientalis). Adulţii sunt activi în zilele însorite şi zboară în decursul perioadei iunie-septembrie.

Areal: Arealul speciei cuprinde Europa Centrală şi Meridională, Caucazul, Transcaucazia, Crimeea, Turcia de Nord-Est, Siria, Israel.

Măsuri de protecţie şi conservare: Iniţierea unui program de conservare a speciei; conservarea şi protejarea biotopilor caracteristici (făgetele bătrâne); interzicerea colectării speciei de către colecţionari. Specia este inclusă în anexele Convenţiei de la Berna ca specie rară şi ameninţată cu dispariţia.

Informatii : Pro Natura

Frontera Wine - Chile III

Let's dance my love!

Frontera Cabernet Sauvignon este poate unul din vinurile potrivite pentru o initiere in lumea vinului chilian.

Vinul este facut de Casa Concha Y Toro, unul din producatorii de vin traditionali din Chile, cu domenii viticole aflate in Central Valley, valea care desparte coasta Oceanului Pacific de muntii Anzi.

Este un vin viril, cu o intensa culoare violacee si cu reflexii violete, avand arome soft fructoase, de prune si ciocolata. Are un gust echilibrat, bogat si aromat, cu o corpolenta medie.

Frontera Cabernet Sauvignon este ideal a fi servit la o temepratura de 15- 20ºC.

Servit cu:

branzeturi, carne rosie

Origine:

Central Valley

Frontera Wine - Chile II

The moment when you go "crazy..."

Frontera Cabernet Sauvignon este poate unul din vinurile potrivite pentru o initiere in lumea vinului chilian.

Vinul este facut de Casa Concha Y Toro, unul din producatorii de vin traditionali din Chile, cu domenii viticole aflate in Central Valley, valea care desparte coasta Oceanului Pacific de muntii Anzi.

Este un vin viril, cu o intensa culoare violacee si cu reflexii violete, avand arome soft fructoase, de prune si ciocolata. Are un gust echilibrat, bogat si aromat, cu o corpolenta medie.

Frontera Cabernet Sauvignon este ideal a fi servit la o temepratura de 15- 20ºC.

Servit cu:

branzeturi, carne rosie

Origine:

Central Valley

Cat costa Fericirea cand este ieftina?

Omul este frumos atunci cand este fericit. Omul este curajos atunci cand este fericit. Omul se simte implinit atunci cand este fericit.

In ultima perioada am analizat oamenii cu care interactionez, direct sau indirect. Am privit mai atent pe langa mine si am cautat sa vad oameni frumosi, sa vad oameni curajosi. Cu o amaraciune greu de explicat am constatat ca sunt foarte rari.

As vrea sa fac un experiment si sa opresc pe strada un om care nu are curajul sa priveasca drept, care are umerii cazuti. Il las 2-3 secunde sa se dezmeticeasca si sa iasa din gandurile pe care le duce cu greu si am sa il intreb care a fost cea mai frumoasa intamplare din viata sa.

O sa par nebun si probabil ca voi primi raspunsuri de genul "lasa-ma domnule in linistea mea", dar eu stiu ca din clipa in care nu va mai interactiona cu mine se va gandi la un lucru frumos din viata sa. Va avea curajul sa priveasca drept si sa isi ridice umerii.

Un termen uitat de unii si furat de altii, fericirea ne va scoate, cu sau fara voia noastra, din clipa de necunoastere. 

Vrei putina fericire? Iesi in parc si alearga sau asculta muzica naturii sau priveste oamenii cum zambesc sau cum se tin in brate, mergi pe bicicleta, inchide calculatorul si priveste pe fereastra, pana si frunzele scuturate de vant iti vor aduce putina liniste... 

Cat costa fericirea cand este ieftina? Multi ar spune : "mult timp", "mult efort". Fiecare dintre noi meritam sa avem parte de timpul nostru pe care sa il masuram in zambete. Asa ca acel "mult timp" este al nostru, il pastram si ni-l facem cadou in fiecare zi.

Eu unul am reusit sa imi pastrez o parte din timp pentru mine, mergand cu bicicleta. 10km, 50km, 100km, sau 250km pe zi. Am mers la concursuri sau am pedalat alaturi de oamnei pe care nu ii mai vazusem in viata mea. 

Voi ce faceti pentru a fi mai fericiti, pentru a va oferi un zambet in fiecare zi? Daca nu ai un raspuns rapid e timpul sa te gandesti si la tine, sa faci ceva sa fii fericit. Nu uita, dac tu esti fericit, poti face si pe altii sa zambeasca, sa ridice privirea, sa isi indrepte umerii si sa isi dea seama ca fericirea este ieftina.

As vrea sa vad pe bloguri postari in care fiecare sa spuna un moment frumos din viata sa, sa il impartaseasca si cu ceilalti.

Spovedania unui biciclist - Geo Bogza

Spovedania unui biciclist I

Au trecut pe lângă mine, unul lângă altul, alunecând uşor pe biciclete, un băiat şi o fată. El avea capul gol, ea părul lung pe spate. Nepăsător la atâtea spectacole ale oraşului, am întors capul după ei şi i-am privit cu o uşoară invidie. Apoi, aducându-mi aminte de mine însumi mi-am spus, în timp ce mă cucerea lumina unui zâmbet lăuntric:
— Şi eu am fost ca şi ei, şi eu am cunoscut această mare şi copilărească fericire.
Şi eu am pedalat, în capul gol, alături de o fată al cărui păr flutura pe umeri. Oră după oră am pedalat, ascultând imperceptibilul foşnet al spiţelor în foşnetul mai vast al arborilor pe sub care, precis şi totuşi ca într-un vis, necontenit alunecam. Sau, alte ori, plecat pentru o lungă călătorie – cum a fost aceea în care m-am făcut, de la început până la sfârşit, toată viaţa lui, tovarăş al Oltului – pedalam singur, din zori până în amurg, lăsând în urma mea, într-o imensă horă, atâtea chipuri ale lumii, sate, păduri, livezi, fiecare altfel luminate de soare, până ce întinderea nesfârşită a câmpiei se tulbura, transformându-se în dealuri, iar în cele din urmă în munţi. Şi printre ei pedalam, prinzându-le pe retină, în vaste panoramice, întreaga frumuseţe, cetăţile albe de calcar, domoala arcuire a plaiurilor, extrema gingăşie a mestecenilor presăraţi în uriaşul ocean al pădurilor de brad. Şi printre ei pedalam, aspirând mireasma frustră a fânului, potolindu-mi setea cu apa izvoarelor, până ce îi lăsam în urmă şi începea din nou câmpia, cu altfel de aşezări, cu altfel de turle de biserici, cu altfel de bărbaţi şi de femei. Cu ei toţi intram în vorbă şi ei toţi mă pofteau, dacă era vremea, la prânzul sau la cina lor, uneori lângă grâul abia secerat, şi-i ascultam vorbind, puţin ameţit după hora priveliştilor, de hora imensă a întâmplărilor dintr-o viaţă omenească, de uriaşul foşnet al vieţii de pe aceste pământuri. Şi iar pedalam, pe lângă şiruri de plopi, pe sub melancolia sălciilor, lăsând să se rotească în jurul meu sate şi turle de biserici, şi troiţe, şi fântâni, trecând din lumina soarelui în umbra pădurilor, şi iar ieşind în lumină, până ce alţi munţi se iveau în zare, şi nu-mi doream nimic altceva. Am fost poate unul dintre cei mai bogaţi, cei mai fericiţi şi înţelepţi din generaţia mea.
Iar bicicleta nici nu era a mea, era o bicicletă de fată, bicicleta lui Bunty.

Spovedania unui biciclist II

Din tot ce a născocit omul, bicicleta singură îţi îngăduie să parcurgi distante înzecite decât ai parcurge cu piciorul, fără să te rupă o singură clipă de natură. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea, lăsându-te tot timpul în contact cu ea, lăsându-ţi răgazul să devii fericit şi înţelept. Cu mai puţin decât ea, omul este prizonierul propriilor sale limite. Cu mai mult decât ea, iese afară din natură şi se pierde de sine însuşi.
Am mers mult pe jos, cu bicicleta şi cu automobilul. Mersul pe jos pune fiinţa noastră în contact direct cu diversitatea lumii, prilejuindu-i observaţii şi fericiri fundamentale. Bicicleta vine să le înmulţească, fără a scădea nimic din ele.
Cu piciorul, greu îţi poţi îngădui – mai ales dacă se apropie seara – un ocol larg, până la pâlcul de arbori, la casa singuratică sau la ruinele din zare. Bicicleta îţi îngăduie să-l faci, ea îţi îngăduie să pendulezi între orizonturi, să te îndrepţi încotro te atrag privirile, să cunoşti un întreg ţinut, fără să te frustreze nici o privelişte. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea.
Este adevărat că, pentru cei ce o străbat în automobil, bicicliştii pot părea desueţi sau chiar ridicoli. Ce vă pot spune? Că niciodată această comparaţie nu trebuie făcută, că aşa cum o gazelă nu poate fi pusă în balanţtă cu un tigru – iar bicicleta este verişoara metalică a gazelei – niciodată fragilul velociped nu trebuie pus, sub aceeaşi şosea, alături de un automobil.
Automobilul – cine ar cuteza să o nege? – are o frumuseţe a sa, dintre cele mai desăvârşite pe care le-a produs era industrială. Şi îţi îngăduie să admiri, la prânz, un fluviu sau o catedrală de care, în zori, te afli la o depărtare de sute de kilometri. Dar cu ce preţ! Viteza îl rupe pe om de natură şi îl înstrăinează de sine însuşi, încapsulându-l într-o singură senzaţie, în scurgerea vertiginoasă a kilometrilor. Lansat în lungul şoselei, automobilul mănâncă pământul, desfiinţând lumea şi desfiinţându-şi şi stăpânul. Dintre oamenii unidimensionali, automobilul este cel mai unidimensional.
Am străbătut cândva o ţară tropicală, de la un capăt la altul într-o singură zi, cu un automobil a cărui viteză atingea nebunia. În afară de acest sentiment, plăcut câteva clipe, nu m-am ales cu nimic. Mult mai de folos mi-ar fi fost, mult mai mult m-aş fi simţit în acea parte a lumii, dacă aş fi stat un singur ceas sub un palmier, sau de vorbă cu un pescar de pe ţărmul mării, cum aş fi dorit, dar nu s-a putut.
De câte ori, în ţări şi continente străine, am fost prizonierul automobilelor lansate între două oraşe, am binecuvântat clipa când li se spărgea cauciucul sau li se înfunda carburatorul. Atunci, porneam înainte pe jos şi fiecare pas pe care îl făceam în lungul şoselei, printre case, oameni şi arbori, putându-i privi în voie şi aborda, era un bun câştig. Din lungi şi prestigioase călătorii, în forul meu intim doar cu atât m-am ales: cu cât am călcat singur cu piciorul.
Desigur, rămân piramidele, catedralele, templele milenare. Dar a ajunge în faţa lor cu automobilul şi a pleca din faţa lor, după o jumătate de oră, cu automobilul, înseamnă o cunoaştere a lumii pe bandă rulantă. Cei care se duc să admire, în cursul unei zile, cu o sută de kilometri pe oră, un oraş sau un munte îndepărtat, sânt mai puţin bogaţi sufleteşte, mai puţin fericiţi şi mai puţin inţelepţi decât cei care, în aceeaşi zi, au ajuns cu bicicleta pe poteci înguste, printre lanuri de grâu sau căpiţe de fân, până la un mic râu sau într-o pădure.
Omenirea se află într-o fază a istoriei sale, caracterizată printr-o grăbită acumulare de bunuri, care ici şi colo îi precipită pulsul şi o desfigurează. Dar când, în cele din urmă, se va satura, când nu va mai fi atât de ahtiată de valori materiale, când nu o va mai propulsa simţul parvenirii, se va întoarce fără îndoială spre tot ceea ce îi va putea aduce adevărata fericire. Atunci, marea desfătare o va da bicicleta, iar nu automobilul, cel care a putut să dezumanizeze atâţia oameni şi chiar să-i bestializeze.
Sunt sigur că va veni o lume, scăpată de tristeţea sărăciei, scăpată de obsesia îmbogăţirii, în care oamenii, în sfârşit înţelepţi, vor lăsa în garaj, de câte ori vor voi să-şi ofere o mare bucurie, tigrii de oţel ai automobilelor, de dragul celor două roţi subţiri care le pot prelungi fiinţa fizică şi spirituală. Marele drum al omului spre sine însuşi, marele drum în urma căruia va descoperi cât poate fi de fericit, aşa va fi făcut.
Sunt sigur că o astfel de lume va veni şi sânt bucuros, că în anii mei cei mai buni, am prefigurat-o.

Expozitie de Pictura

Expoziţia “Gandul Roşu”" reuneşte 17 lucrări de pictură şi un tablou vivant, ce are în centru femeia. Proiectul vrea să atragă atenţia asupra societaţii restrictive şi cum afectează acest fapt planul afectiv al femeii. Lucrările reprezintă stările emoţionale ale acestora în antiteză cu « zidul » ce trebuie spart de-a lungul vieţii sociale.
De asemeni, doresc să fac o conexiune pe această parte în vederea aducerii artistului în planul de participant activ la viaţa sociala. Şi el are de spart permanent « zidul » mentalităţii colective. Artistul are nevoie să devină un formator de opinie în spaţiul public, nu să fie un individ marginalizat care face supra-eforturi pentru a-şi exercita funcţia sociala.

Spirit(ualitate)

Desi nu e un Fresh de portocale, merge si o palinca romaneasca.

Hope

Imagine din Biserica de pe Pitar Mos

Micul Paris

Casa Oamenilor de Stiinta este una dintre cladirile importante ale Bucurestiului meu Drag.

Coloane spre Cer

Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (în partea nordică a Pieței Palatului). Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”.
Ateneul Român a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparținea familiei Văcăreștilor. Mulți contemporani au criticat amplasamentul … căci locul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul orașului și foarte greu de ajuns, mai cu seamă iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat ales acest loc “la marginea orașului”? În 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul Dați un leu pentru Ateneu.

Life in Pictures 2.12

Life in Pictures for this week.

Trubadurul Toamnei

Te salut vesnic trubadur al toamnei.

Un Strop de Roua Fina

Mai devreme sau mai tarziu suntem gata sa pasim dincolo de vise. Un strop de roua fina va implini un destin.

Behind Bars

Fiecare este dator sa lupte in viata. In piatra sau in desert trebuie sa semanam optimism, sa ne hranim inimile si constiinta cu ganduri bune.