My daily photo blog. The perspective of the world and nature from a photographer eye.
Showing posts with label Bike. Show all posts
Showing posts with label Bike. Show all posts
Wednesday, August 19, 2015
Transfagarasan Road - VI
One of the most beautiful road in Romania. Transfagarasan. It was a great bike trip, over 200 km and over 5700 m elevation gain
Transfagarasan Road - V
One of the most beautiful road in Romania. Transfagarasan. It was a great bike trip, over 200 km and over 5700 m elevation gain.
In vizita la Carmen
Outdoor Wednesday
Create with Joy
Image in ING
Our world Tuesday
In vizita la Carmen
Outdoor Wednesday
Create with Joy
Image in ING
Our world Tuesday
Tuesday, August 18, 2015
Transfagarasan Road - IV
One of the most beautiful road in Romania. Transfagarasan. It was a great bike trip, over 200 km and over 5700 m elevation gain.
Transfagarasan Road - III
One of the most beautiful road in Romania. Transfagarasan. It was a great bike trip, over 200 km and over 5700 m elevation gain.
Monday, August 17, 2015
Transfagarasan Road - II
One of the most beautiful road in Romania. Transfagarasan. It was a great bike trip, over 200 km and over 5700 m elevation gain.
Transfagarasan Road - I
One of the most beautiful road in Romania. Transfagarasan. It was a great bike trip, over 200 km and over 5700 m elevation gain.
Sunday, August 16, 2015
Veliko Tarnovo - Bulgaria V
One day, one great bike trip (130 km) from Giurgiu (Romania) to Veliko Tarnovo (Bulgaria)
Veliko Tarnovo - Bulgaria IV
One day, one great bike trip (130 km) from Giurgiu (Romania) to Veliko Tarnovo (Bulgaria)
Saturday, August 15, 2015
Veliko Tarnovo - Bulgaria III
One day, one great bike trip (130 km) from Giurgiu (Romania) to Veliko Tarnovo (Bulgaria)
Veliko Tarnovo - Bulgaria II
One day, one great bike trip (130 km) from Giurgiu (Romania) to Veliko Tarnovo (Bulgaria)
Friday, August 14, 2015
Veliko Tarnovo - Bulgria 1
One day, one great bike trip (130 km) from Giurgiu (Romania) to Veliko Tarnovo (Bulgaria)
Wednesday, August 12, 2015
Sunday, November 17, 2013
Cat costa Fericirea cand este ieftina?
Omul este frumos atunci cand este fericit. Omul este curajos atunci cand este fericit. Omul se simte implinit atunci cand este fericit.
In ultima perioada am analizat oamenii cu care interactionez, direct sau indirect. Am privit mai atent pe langa mine si am cautat sa vad oameni frumosi, sa vad oameni curajosi. Cu o amaraciune greu de explicat am constatat ca sunt foarte rari.
As vrea sa fac un experiment si sa opresc pe strada un om care nu are curajul sa priveasca drept, care are umerii cazuti. Il las 2-3 secunde sa se dezmeticeasca si sa iasa din gandurile pe care le duce cu greu si am sa il intreb care a fost cea mai frumoasa intamplare din viata sa.
O sa par nebun si probabil ca voi primi raspunsuri de genul "lasa-ma domnule in linistea mea", dar eu stiu ca din clipa in care nu va mai interactiona cu mine se va gandi la un lucru frumos din viata sa. Va avea curajul sa priveasca drept si sa isi ridice umerii.
Un termen uitat de unii si furat de altii, fericirea ne va scoate, cu sau fara voia noastra, din clipa de necunoastere.
Vrei putina fericire? Iesi in parc si alearga sau asculta muzica naturii sau priveste oamenii cum zambesc sau cum se tin in brate, mergi pe bicicleta, inchide calculatorul si priveste pe fereastra, pana si frunzele scuturate de vant iti vor aduce putina liniste...
Cat costa fericirea cand este ieftina? Multi ar spune : "mult timp", "mult efort". Fiecare dintre noi meritam sa avem parte de timpul nostru pe care sa il masuram in zambete. Asa ca acel "mult timp" este al nostru, il pastram si ni-l facem cadou in fiecare zi.
Eu unul am reusit sa imi pastrez o parte din timp pentru mine, mergand cu bicicleta. 10km, 50km, 100km, sau 250km pe zi. Am mers la concursuri sau am pedalat alaturi de oamnei pe care nu ii mai vazusem in viata mea.
Voi ce faceti pentru a fi mai fericiti, pentru a va oferi un zambet in fiecare zi? Daca nu ai un raspuns rapid e timpul sa te gandesti si la tine, sa faci ceva sa fii fericit. Nu uita, dac tu esti fericit, poti face si pe altii sa zambeasca, sa ridice privirea, sa isi indrepte umerii si sa isi dea seama ca fericirea este ieftina.
As vrea sa vad pe bloguri postari in care fiecare sa spuna un moment frumos din viata sa, sa il impartaseasca si cu ceilalti.
Monday, July 22, 2013
Caldarusani Adventure
*Caldarusani Adventure sau cum sa te distrezi pe doua roti, acompaniat de muzica padurii.
Sambata abia trecuta am fost la un concurs MTB, din calendarul Riders Clud, la Caldarusani, unde organizator a fost Razavan Juganaru, in cateva cuvinte soare, praf, padure, lacuri, distractie si o mica accidentare.
*Am ajuns la startcu aproape 2 ore inainte, timp destul sa imi fac incalzirea si sa ma gandesc la traseul de 44km (2 x 22km).
*Start in cursa. Nu plec bine ca pe dreapta vad o mare de spectatori care se inclinau in fata ciclistilor. Am mers pe langa cam 300 - 400 m. Ma atingeau, ma inspirau si ma incurajau sa meg mai departe. Inainte sa intru pe un drum de tara, arunc o ultima privire catre acel public sublim, le multumesc si le spun ca voi avea nevoie de incurajarile lor si pe turul doi de traseu, pe care promit sa il parcurg. A fost cel mai frumos grup de sustinatori, sau cel putin asa am vazut eu acel lan de Floarea Soarelui.
*Drumul de tara se termina la marginea padurii, de acolo incepea o "mica" portiune dificila a traseului, unde intalneai santuri, danburi si gropi plus o poteca virgina. Asta a fost portiunea pe care Razvan Juganaru a strans multe "cuvinte de lauda" :)
*Am iesit cu bine la lumina unde ne intampinau un lac si o cabana, "asa mai merge", zic si ma lasa apasat in pedale. Anticipand multele sau putinele "cuvinte de lauda", campionul Razvan Juganaru s-a revansat ducand traseul pe o portiune din padure aflata intr-o usoara coborare. Care este partea frumoasa de aici?! Pai se cobora pe un fel de "sant", iar cel mai eficient mod de a cobori era sa mergi cu bicicleta de pe un perete pe altul a "santului", iti invitai bicicleta la un tangou intr-o singura directie. Nebunie, nebunie.
*Ma uitam uimit si plin de admiratie la "mersul sarpelui" pe care il practicau ciclistii pe acea coborare. Imi lacrimau ochii de la vant, inghiteam praf de la baietii din fata mea, dar nu simteam asta, nu ma interesau aceste amanunte, vroiam doar sa fiu parte din acel "sarpe" care strabatea padurea inghitand kilometrii.
*Traseul mi-a rezervat cateva surprize, placute dar si doua neplacute pe care mi le asum din lipsa de experienta. Portiunile din padure au fost tehnice in proportie de 70% (din cat pot eu sa estimez, deci putin subiectiv). Single track-uri, treceri printre copaci, curbe stranse, mici vai in care bicicleta devenea un veritabil montagnes russes si portiuni cu treceri peste radacini.
*Prima surpriza neplacuta a venit la jumatatea primului tur. O mica accidentare. Calutul meu m-a aruncat din sa pe o portiune cu multe hopuri. M-am dat viteaz si nu am ales bine raportul foaie-pinion, plus furca intarita, recompensa fiind o mica luxatie a degetului mic de la mana dreapta.
*Starea mea pe traseu incepea sa fie mizerabila. Am uitat un lucru esential, sa mananc in aceea dimineata. Efortul sustinut si denivelarile mi-au facut cadou o stare oribila care m-a facut sa ma gandesc la abandon dupa primii 22 de km.
*Am teminat prima tura. alaturi de Stefan Iiescu, cautand din priviri, disperat, punctul de alimentare. L-am zarit. Apa cat de multa. Glucoza era cea mai buna mancare pe care o savurasem vreodata. Biscuitii populari imi zambeau larg si imi strigau in cap "te ajutam, te ajutam". Nu imi trebuia nici ciocolata, nici banane, nici lamai, nici limonada, nici energizate. Am luat spre a ma ajuta si 5 biscuiti. Glucoza, mai vreau glucoza.
*Psihic incepeam sa imi revin. Ma uit in spate la linia de sosire si vad oameni care aplaudau, care incurajau si care aveau cele mai frumoase vuvuzele.
De asta trebuie sa ma bucur si eu, imi spun, dar trebuie sa parcurg si turul doi. Nu am putut sa rezist tentatiei si nici sa imi incalc promisiunea facuta lanului de Floarea Soarelui. Am pornit la drum pentru inca 22 de km.
*Totul se repeta, numai ca traseul mai avea pentru mine o surpriza "neplacuta", o frumusete de pana. desi este ceva naspa, nasolo, urat, bleah etc. sa faci pana, pentru mine nu a fost asa. Esti tampit, o sa spuneti! Justificare. Ciclistii care veneau din urma incetineau si ma intrebau daca ma simt bine, daca am tot ce imi trebuie, daca vreau ajutor, etc. Oamenilor le pasa, nu erau interesati doar de competitie. Oamenii au inteles ca un concurs nu este un concurs daca nu ai cu cine sa concurezi. Mai presus de toate oamenii deveneau OAMENI.
*Un alt factor care m-a determinat sa merg mai departe pe turul doi a fost ATITUDINEA oamenilor de pe traseu, a celor din partea organizatorilor. Ne incurajau, ne aplaudau, ne alimentau, ne dirijau si ne motivau cum stiau ei mai bine. Va multumesc. Bravo voua, va pasa de de oamenii care isi urmeaza pasiunea.
*Despre traseu si organizare as mai avea de spus ceva, esential. Traseul a fost ales de un campion si organizat pentru nevoile unui pasionat de ciclism. Inseamna enorm de mult sa stii sa orbanizezi un astfel de eveniment. Odata ce ai adunat in picioare sute de curse iti dai seama de ce este nevoie pe traseu pentru un ciclist amator, iti dai seama ca el are nevoie de un stimul psihologic. Cu cat mai multi oameni in punctele cheie ale traseului, cu atat mai bine se va simti concurentul, nu va avea senzatia ca este abandonat pe traseu.
Pentru asta ii multumesc lui Razvan Juganaru si ii felicit pe cei de la Riders Club - MPG.
Nu in ultimul rand le multumesc celor de la Crucea Rosie care au avut grija de degetul meu accidentat.
Vuvuzele fotografiate de Luiza Tamas.
Sambata abia trecuta am fost la un concurs MTB, din calendarul Riders Clud, la Caldarusani, unde organizator a fost Razavan Juganaru, in cateva cuvinte soare, praf, padure, lacuri, distractie si o mica accidentare.
*Am ajuns la startcu aproape 2 ore inainte, timp destul sa imi fac incalzirea si sa ma gandesc la traseul de 44km (2 x 22km).
*Drumul de tara se termina la marginea padurii, de acolo incepea o "mica" portiune dificila a traseului, unde intalneai santuri, danburi si gropi plus o poteca virgina. Asta a fost portiunea pe care Razvan Juganaru a strans multe "cuvinte de lauda" :)
*Am iesit cu bine la lumina unde ne intampinau un lac si o cabana, "asa mai merge", zic si ma lasa apasat in pedale. Anticipand multele sau putinele "cuvinte de lauda", campionul Razvan Juganaru s-a revansat ducand traseul pe o portiune din padure aflata intr-o usoara coborare. Care este partea frumoasa de aici?! Pai se cobora pe un fel de "sant", iar cel mai eficient mod de a cobori era sa mergi cu bicicleta de pe un perete pe altul a "santului", iti invitai bicicleta la un tangou intr-o singura directie. Nebunie, nebunie.
*Ma uitam uimit si plin de admiratie la "mersul sarpelui" pe care il practicau ciclistii pe acea coborare. Imi lacrimau ochii de la vant, inghiteam praf de la baietii din fata mea, dar nu simteam asta, nu ma interesau aceste amanunte, vroiam doar sa fiu parte din acel "sarpe" care strabatea padurea inghitand kilometrii.
*Traseul mi-a rezervat cateva surprize, placute dar si doua neplacute pe care mi le asum din lipsa de experienta. Portiunile din padure au fost tehnice in proportie de 70% (din cat pot eu sa estimez, deci putin subiectiv). Single track-uri, treceri printre copaci, curbe stranse, mici vai in care bicicleta devenea un veritabil montagnes russes si portiuni cu treceri peste radacini.
*Prima surpriza neplacuta a venit la jumatatea primului tur. O mica accidentare. Calutul meu m-a aruncat din sa pe o portiune cu multe hopuri. M-am dat viteaz si nu am ales bine raportul foaie-pinion, plus furca intarita, recompensa fiind o mica luxatie a degetului mic de la mana dreapta.
*Starea mea pe traseu incepea sa fie mizerabila. Am uitat un lucru esential, sa mananc in aceea dimineata. Efortul sustinut si denivelarile mi-au facut cadou o stare oribila care m-a facut sa ma gandesc la abandon dupa primii 22 de km.
*Am teminat prima tura. alaturi de Stefan Iiescu, cautand din priviri, disperat, punctul de alimentare. L-am zarit. Apa cat de multa. Glucoza era cea mai buna mancare pe care o savurasem vreodata. Biscuitii populari imi zambeau larg si imi strigau in cap "te ajutam, te ajutam". Nu imi trebuia nici ciocolata, nici banane, nici lamai, nici limonada, nici energizate. Am luat spre a ma ajuta si 5 biscuiti. Glucoza, mai vreau glucoza.
*Psihic incepeam sa imi revin. Ma uit in spate la linia de sosire si vad oameni care aplaudau, care incurajau si care aveau cele mai frumoase vuvuzele.
*Totul se repeta, numai ca traseul mai avea pentru mine o surpriza "neplacuta", o frumusete de pana. desi este ceva naspa, nasolo, urat, bleah etc. sa faci pana, pentru mine nu a fost asa. Esti tampit, o sa spuneti! Justificare. Ciclistii care veneau din urma incetineau si ma intrebau daca ma simt bine, daca am tot ce imi trebuie, daca vreau ajutor, etc. Oamenilor le pasa, nu erau interesati doar de competitie. Oamenii au inteles ca un concurs nu este un concurs daca nu ai cu cine sa concurezi. Mai presus de toate oamenii deveneau OAMENI.
*Un alt factor care m-a determinat sa merg mai departe pe turul doi a fost ATITUDINEA oamenilor de pe traseu, a celor din partea organizatorilor. Ne incurajau, ne aplaudau, ne alimentau, ne dirijau si ne motivau cum stiau ei mai bine. Va multumesc. Bravo voua, va pasa de de oamenii care isi urmeaza pasiunea.
*Despre traseu si organizare as mai avea de spus ceva, esential. Traseul a fost ales de un campion si organizat pentru nevoile unui pasionat de ciclism. Inseamna enorm de mult sa stii sa orbanizezi un astfel de eveniment. Odata ce ai adunat in picioare sute de curse iti dai seama de ce este nevoie pe traseu pentru un ciclist amator, iti dai seama ca el are nevoie de un stimul psihologic. Cu cat mai multi oameni in punctele cheie ale traseului, cu atat mai bine se va simti concurentul, nu va avea senzatia ca este abandonat pe traseu.
Pentru asta ii multumesc lui Razvan Juganaru si ii felicit pe cei de la Riders Club - MPG.
Nu in ultimul rand le multumesc celor de la Crucea Rosie care au avut grija de degetul meu accidentat.
Vuvuzele fotografiate de Luiza Tamas.
Monday, June 18, 2012
Friday, March 30, 2012
Tuesday, March 27, 2012
Hidden Desires
In mijlocul pustiului se vor gasi dorintele ascunse ale naturii de a readuce la viata titani de mult cazuti.
Sunday, March 25, 2012
Subscribe to:
Posts (Atom)