Salveaza o Inima

Am primit azi pe blog rugamintea unui tata, rugamintea de a face ceva minor, dar care, cu ajutorul noastru al tutuor, ajuta un copil. Sa scriu aici cateva randuri despre  copilul sau, despre Nicolas Galatanu. Informatii gasiti si pe Salveaza o Inima.  Un baiat de 5 ani care viseaza sa mearga pe bicicleta, sa alerge, sa joace fotbal, asa cum si eu imi doream in fiecare zi cand eram de varsta lui, asa cum si voi toti va doreati.
Nicolas sufera de o boala cumplita care ii atrofiaza muschii, ATROFIE MUSCULARA SPINALA TIP 2. Sansa lui sta intr-o operatie de implant de celule STEM. Implantul se va produce in 8 etape, in decurs de o luna (20 aprilie - 20 mai) intr-o clinica din Thailanda.
 Aici intuiti ca de la noi se vrea o donatie. Se vrea un ajutor. E simplu, e usor si va rog sa ma credeti o sa va simtiti foarte bine stiind ca si voi contribuiti la salvarea unui copil. Donati prin sms 7,8,9,10 euro. Pentru multi dintre noi 7 euro inseamna doua pachete de tigari, o pizza si o bere, bani pusi pe un bilet necastigator la pariuri sportive. Hei, hai sa fumam mai putin timp de 4 zile, sa nu mancam azi pizza si sa nu bem bere, azi sa nu pariem pe un loz necastigator ci pe unul castigator, operatia lui Nicolas.
Dragi ciclisti, dragi maratonisti si triathlonisti haideti sa ne gandim pentru 10 secunde ca nu putem sa pedalam, sa alergam sau sa inotam. Gata, nu va panicati, avem norocul sa putem.
Avem ocazia sa ne salutam pe drum cand iesim la ture cu bicicletele, avem bucuria sa ne ajutam intre noi pe traseu cand avem probleme tehnice, avem bucuria sa ne simtim oameni, sa ne incurajam de pe margine. Apelez la voi si va rog ca din ceea ce aveti si CONSIDERATI ca puteti sa dati, DONATI pentru Nicolas . Boogie, George Oprea, Mihai Veltan, Calin Ioan, Bogdan Minca, Romeo Begu, Daniel Sardan si voi toti cei cu care am norocul sa ma intalnesc la concursurile de MTB, cum ar fi ca peste 15 sa treaca pe langa noi, pe bicicleta un baiat numit Nicolas. As fi bucuros, cand eu voi concura la 40-49 de ani :) , sa il vad cum pedaleaza.
Andrei Rosu, Catalin Tamas, Alex Paul, Radu Sparanceana, cum ar fi daca intr-o zi pe la un concurs ar alerga pe langa voi Nicolas. Alexandra Caraulani daca intr-o alta zi un baiat de 20 de ani va trece pe langa tine alergand ca un nebun in timp ce tu iti faci antrenamentul zilnic :)

Ma iertati ca am folosit numele voastre fara permisiune.

Trans Hajar - Etapa a 5-a

Trans Hajar - Etapa a 4-a

Trans Hajar - Etapa a 3-a

Trans Hajar - Etapa a 2-a

Trans Hajar Etapa 1

Trans Hajar 2015, etapa intai.

Tudor Oprea si Lucian Logign - Trans Hajar 2015

De ceva timp ciclismul romanesc a inceput sa se ridice. In perioada 30 ianuarie - 3 februarie, in Oman, a avut loc concursul de mountainbike Trans Hajar. Acolo au fost prezinti si doi sportivi romani, Tudor Oprea si Lucian Logigan, care se lupta sa stranga puncte pentru Romania in vederea calificarii la olimpiada de la Rio. Iata ce au spus baietii la intoarcerea in tara despre concurs si despre calendarul competitional.
Baietii s-au comportat foarte bine. In ultima etapa, Tudi a reusit o clasare pe locul 2.

Tudi Oprea :


Clipul cu Lucian Logigan nu am putut sa il incarc de pe youtube, asa ca am pus link.

Zimbraria Neagra - 2014

Am vrut foarte mult sa merg si eu la acest concurs. Anul trecut am fost plecat in concediu si am ratat concursul, anul acesta insa am fost prezent. Voi incerca sa fac un fel de "Race Report" de la ghidon.

 Am ajuns in Bucsani cu o mica mare intarziere (40minute) fata de ce imi propusesem eu, adica 8:30-8:45, ca sa am timp si de incalzire.

Tresc peste detaliile cu drumul ala foarte prost pe care am mers, doar pentru ca m-am luat dupa alte masini si nu dupa ce imi spunea GPS-ul si ajung la locul faptei. Lume multa, galagie putina (sonorizarea a fost mult sub asteptari).

Pe la 10:05 ma asez si eu la start, undeva dupa jumatatea plutonului si astept cu nerabdare sa plec pe un traseu pe care nu l-am vazut niciodata (greseala mea), dar despre care auzisem ca este frumos. Ma gandeam deja cum o sa vad eu un zimbru pe acele meleaguri si am sa ma laud apoi prietenilor si colegilor de serviciu cu ce am vazut eu in frumoasa noastra tara.

10:15 se da startul, norocul meu a fost ca i-am vazut pe ceilalti ca pleaca, la statia de amplificare nu s-a auzit mai nimic. La start aveam in vizor doi baieti (evident mau buni decat mine) dupa care urma sa ma tin : Sorin Spanu si Cristi Badea (colegul de antrenamente, daca pot spune asa). Dupa start, in 50 de metrii nu ii mai vad si aproape ca il daram pe Florian Raducanu cand virez brusc dreapta ca sa evit roata cuiva din fata mea care franase intr-un stil barbar.

Iesim in asfalt si incep cursa de cautare a celor doi mentionati mai sus, dar i-ai de unde nu-s! Depaseam ca un nebun pe oricare parte a soselei era libera, dar nici Sorin si nici Cristi nu erau pe nicaieri. Ma resemnez cu gandul ca startul foarte prost mi-a tras-o si imi propun sa nu mai fortez ci sa intru intr-un ritm de croaziera (nu am gasit alta expresie).

Inainte de iesirea de pe asfalt, cam pe la 100m in fata mea, zaresc inca un motiv sa trag, era Memo. il ajung, il salut, cam 30 secunde schimbam 2-3 vorbe dupa care imi da rusine. A decolat de langa mine. Schimb rapoartele si ma infig in bicla sa ma tin dupa el. Bleah. In fata mea cativa baieti au incetinit, ba chiar oprit la o mica baltoaca. Te salut Memo, drum bun, eu mai raman pe aici pana se hotarasc oamenii sa sara parleazu fara sa-si murdareasca bicicleta.

Incep cursa mea cu gandul sa iau unu cate unu biciclistii din fata mea, iar daca vine careva mai tare din spate sa ma iau dupa el. Zis si facut. Dupa 6-7 km il vad pe Cristi. Atat! dai goneta sa il prinzi, dar nu prea reuseam. Trece pe langa mine Mircea Marius Traian. Stai asa zic, care era strategia? sa te iei dupa cineva care merge mai repede decat tine, nu-i asa? Si ma iau dupa el (multam omule m-ai ajutat)

Curba la dreapta si catarare. imi ridic ochii din roata si il vad pe Memo cu o defectiune tehnica, iar mai in fata la 20m Cristi, ma tin tot dupa Marius care incepe sa impuna un ritm frumos pe acea catarare. Dupa 100-150 m de la startul catararii il depasesc si pe Cristi, care (asta e omule, trebuie spusa ca e hazlie) parcheaza intr-un sant dupa ce niste bolovanei ii arunca roata in dreapta. Ma opresc. Omule esti ok? Vrei un gel (isostar, fara care nu plec la concurs). Nu vrea, nu vrea nici apa isotonica. Deja eram pe bicle si o luasem usor la deal. Ce ai de nu megi in ritmul tau, il intreb. Fara ezitare vine si raspunsul (prin care parca incerca sa isi descarce cumva nervii) : de doua saptamani nu m-am mai antrenat si am dormit putin. Stiam senzatia (asa am fost eu la Prima Evadare). Si inca ceva, major, nu ii mai mergea ciclocomputerul si nu avea dupa ce sa se ghideze. Trecem catararea si dai talpa.

Suna alarma, inima mea ajunsese la 186 batai pe minut, nu-i bai zic, am dus si la 196. Simt o mica durere in dreapta jos pe langa ficat si il las pe Cristi in fata. Il vad din nou pe Mircea Marius Traian. Apas in pedale sa il prind si reusesc dupa o coborare pe care eu am parcurs-o mai repede, ma uit in spate si vine si Cristi. E bine. Acum aplicam tactica de la antrenamente, ne schimbam la trena. Dupa cateva sute de metrii, de nicaieri de prin padure iese un ciclist, exact intr-o curba, se ratacise. Franez usor si pierd contactul cu Cristi si cu Marius. Ma depaseste colegul ratacit, eu eram intr-un raport neadecvat demarajului. Ma iau dupa el si in 3-400m ma lipesc de Cristi. Marius in fata ducea un ritm de 16-17km/h pe o portiune destul de greoaie care te infrana mult. Colegul ratacit ne depaseste si se aseaza in fata. Dupa cateva sute de metrii ii arunc lu' cristi o strigare : omule pierdem viteza, ajunsesem la 12,5/h, trebuie sa marim putin ritmul. Astept momentul sa trec in fata, dar nu prea puteam. Dupa 2 minute zaresc oportunitatea. O curba de 90 grade. Zic hai sa incerc. Colegul din fata, ca si mine pe un 29er. El franeaza si intra strans in viraj, eu iau virajul mai larg si il depasesc. Ma uit in spate si ii vad pe cei doi colegi de fuga. Eram tare multumit.

Iesim din padure. Drum perfect de viteza. Ne schimbam noi 3 la trena. Apoi din spate vine Vali Nita de la Bike Expert care se baga la trena. Deja eram 4 (ca vorba matematicii elementare, 3+1 fac 4), incepem sa rulam frumusel cu 36-37km/h (am mers in formula asta pana in ultimii 1000m, cititi mai departe si o sa vedeti de ce s-a rupt grupa). 

Pe o coborare si cu un viraj la dreapta il vad pe Sorin Spanu, aproximez distanta in timp si dau verdictul, 1 minut, hai ca ma chinui si il prind. 

Prostia prostiior, tampenia tampeniilor, ne intersectam cu traseul copiilor, unde trebuia sa mergem pe partea stanga sa nu ii accidentam. Haos, nu stiam cum sa ii mai feresc si sa nu il pierd pe Sorin din vedere. Ma apropii de el, 100 - 150m. Prinsesem din urma un grup de 8-10 ciclisti. OP-op-op-op, franez, doi copii au cazut pe traseu intr-o groapa cu noroi si blocasera caile de fuga. Franez si imi fuge roata. Pun piciorul jos, in spatele meu toti ceilalti. Injur organizatorii, de toate neamurile si starile si o iau din loc. Ei bine aici am pierdut contactul cu grupul pe care il prinsesem din urma si se dusese si tinta mea, Sorin. Rulaj pana spre final, imi zic in gand, si acolo vad cum fac eu cu Cristi sa ne rupem.

Mai erau 1000-1200m pana la final si prindem din urma un ciclist. Vali Nita trece de el, trece si Marius dupa care omu isi schimba directia si sare in fata lu Cristi. Eram la 40km. Cristi al meu a scapat de cazatura ca printre urechile acului. Am franat sa il astept. A trecut pe langa noi si Marian Gheorghe, care ii arunca lu' Cristi o replica de incurajare : "Hai ca o luai acum la sfarsit, bine ca te-ai tinut, praf te faceai" si s-a dus.

In spatele nostru nu mai era nimeni. Am mers usor pana la final, unde am tercut linia de sosire ca doi camarazi de arme.

Personal am fost multumit de cum am rulat. 

- Categoria de varsta loc 20/140 (dupa recalculare)

- General Masculin 35/239

- General Traseu 36/290 (a fost in fata mea si Doina Titei)

Dragi organizatori, nu am vazut tampenie, ba chiar prostie mai mare decat ce ati facut voi cu acest traseu. Cum sa pui portiune comuna cele doua trasee, cel de la categoria Family si Traseul Zimbrilor? Voi ganditi macar putin asa? Iar punctul de intersectare era intr-o curba cu vizibilitate redusa. Pe ultimii kilometrii, cand toti accelereaza, sunteti total inconstienti sau nepasatori. Cine raspundea daca eu ma urcam pe un copil si ii rupeam o mana sau se lovea la cap? Ce se intampla? Imi puteti raspunde? A fost un haos total, trebuia sa franez mereu ca nu stiam cum reactioneaza copilul acela. Cred ca a fost o lipsa de respect maxima si pe voi nu v-a interesat.

Foto 1 : Sportul pentru Tine
foto 2 : Radu Cristi

Ciclism - Turul Dubaiului

Cum ciclismul ia amploare in fiecare an, nu puteau lipsi din calendar tarile cu resurse financiare imense, care au inteles ca ciclismul reprezinta o reclama perfecta.

In perioada 5-8 februrie a avut loc Turul Dubaiului, daca ma intrebati pe mine o reusita fara doar si poate. Media a sarit la inaintare prin Eurosport care a transmis in direct cele 4 etape. La start s-au aliniat echipe de top avand in componenta ciclisti pe care ii intalnim in marile tururi, Vincenzo Nibali - Astana, Marcel Kittel de la "nou" infiintata Giant Shimano, fosta Argos Shimano, Peter Velits si Tayler Phinney - BMC, Peter Sagan - Cannondale si sa nu il uitam pe praspatul campion mondial Rui Costa - Lampre Merida.

Au fost invitate sa participe 16 echipe, un total de 126 de ciclisti :
1.Lampre Merida         2. Astana Pro Team         3.Banco Bic-Carmin         4.BMC Racing Team,  
5. Cannondale Pro Cycling        6.Garmin Sharp        7. Movistar Team        8. Omega Pharma Quickstep
9. RTS-Santic Racing Team        10. Skydive Dubai Pro Cycling Team        11. Team Giant Shimano        12. Katusha        13. Tinkoff Saxo       14. Trek Factory Racing        15. UAE National Team    16. Vini Fantini Nippo de Rosa.

Din componenta echipei Vini Fantini Nippo de Rosa face parte si romanul Eduard Grosu, care ar fi trebuit sa fie prezent la startul acestui tur, dar din cauza pasaportului provizoriu (neacceptat in UAE) nu a putut ajunge in Dubai.

Competitia a insumat 417 km, parcursi in 4 etape, prima zi fiind rezervata unui contratimp individual pe distanta de 10 km si a fost adjudecata de rutierul american Tayler Phinney, rutierul american fiind si cel care  la finalul celor 4 zile de cursa, s-a clasat pe primul loc la general .


Aflat in forma buna, castigator a 4 etape de Turul Frantei in 2013, Marcel Kittel a reusit sa castige celelalte 3 etape, Dubai - Palm Jumeirah 122 km, Dubai Hatta 162 km si Dubai - Burj Khalifa 123 km.




.

Robert Marchand - record la 102 ani

Acum doi ani va vorbeam despre Robert Marchand, plin de entuziasm. Eram la inceputurile mele in ale "datului" cu bicicleta. Azi revin cu o noua postare. "Ce  mai vrea asta?" va intrebati, probabil! Vreau doar sa va spun ca la varsta de 102 doi ani, tanarul din imagine ne da o lectie de cum sa ne bucuram de viata.

Robert Marchand a inaugurat pista velodromului Saint-Quentin-en-Yvelines, de langa Paris, cu o performanta uluitoare pentru varsta sa, a reusit sa parcurga, pe bicicleta, 26,92 km intr-o ora. Francezul a reusit astfel sa isi doaboare propriul record stabilit in urma cu doi ani cand a reusit sa parcurga, in acelasi interval de timp, distanta de 24,25 km.

"Este o rasplata chiar si faptul c ma aflu in postura de a alerga pentru un record. Atingand o asemenea performanta este o satisfactie. Am sansa sa incerc din nou si vreau sa o fac, poate la anu voi putea sa obtin un rezultat mai bun. Deci am sa incerc, iar daca am sa reusesc am sa fiu mandru", declara Robert Marchand. 

Nascut in 1911, francezul s-a apucat de ciclism la varsta de 14 ani, iar mai tarziu a parasit Franta si a locuit in Canada si in Venezuela. A lucrat ca pompier, ca deler de vinuri, dar a practicat si boxul la nivel de amatori. In 1978, la varst de 67 de ani s-a reintors la prima dragoste, ciclismul.

Cat costa Fericirea cand este ieftina?

Omul este frumos atunci cand este fericit. Omul este curajos atunci cand este fericit. Omul se simte implinit atunci cand este fericit.

In ultima perioada am analizat oamenii cu care interactionez, direct sau indirect. Am privit mai atent pe langa mine si am cautat sa vad oameni frumosi, sa vad oameni curajosi. Cu o amaraciune greu de explicat am constatat ca sunt foarte rari.

As vrea sa fac un experiment si sa opresc pe strada un om care nu are curajul sa priveasca drept, care are umerii cazuti. Il las 2-3 secunde sa se dezmeticeasca si sa iasa din gandurile pe care le duce cu greu si am sa il intreb care a fost cea mai frumoasa intamplare din viata sa.

O sa par nebun si probabil ca voi primi raspunsuri de genul "lasa-ma domnule in linistea mea", dar eu stiu ca din clipa in care nu va mai interactiona cu mine se va gandi la un lucru frumos din viata sa. Va avea curajul sa priveasca drept si sa isi ridice umerii.

Un termen uitat de unii si furat de altii, fericirea ne va scoate, cu sau fara voia noastra, din clipa de necunoastere. 

Vrei putina fericire? Iesi in parc si alearga sau asculta muzica naturii sau priveste oamenii cum zambesc sau cum se tin in brate, mergi pe bicicleta, inchide calculatorul si priveste pe fereastra, pana si frunzele scuturate de vant iti vor aduce putina liniste... 

Cat costa fericirea cand este ieftina? Multi ar spune : "mult timp", "mult efort". Fiecare dintre noi meritam sa avem parte de timpul nostru pe care sa il masuram in zambete. Asa ca acel "mult timp" este al nostru, il pastram si ni-l facem cadou in fiecare zi.

Eu unul am reusit sa imi pastrez o parte din timp pentru mine, mergand cu bicicleta. 10km, 50km, 100km, sau 250km pe zi. Am mers la concursuri sau am pedalat alaturi de oamnei pe care nu ii mai vazusem in viata mea. 

Voi ce faceti pentru a fi mai fericiti, pentru a va oferi un zambet in fiecare zi? Daca nu ai un raspuns rapid e timpul sa te gandesti si la tine, sa faci ceva sa fii fericit. Nu uita, dac tu esti fericit, poti face si pe altii sa zambeasca, sa ridice privirea, sa isi indrepte umerii si sa isi dea seama ca fericirea este ieftina.

As vrea sa vad pe bloguri postari in care fiecare sa spuna un moment frumos din viata sa, sa il impartaseasca si cu ceilalti.

Spovedania unui biciclist - Geo Bogza

Spovedania unui biciclist I

Au trecut pe lângă mine, unul lângă altul, alunecând uşor pe biciclete, un băiat şi o fată. El avea capul gol, ea părul lung pe spate. Nepăsător la atâtea spectacole ale oraşului, am întors capul după ei şi i-am privit cu o uşoară invidie. Apoi, aducându-mi aminte de mine însumi mi-am spus, în timp ce mă cucerea lumina unui zâmbet lăuntric:
— Şi eu am fost ca şi ei, şi eu am cunoscut această mare şi copilărească fericire.
Şi eu am pedalat, în capul gol, alături de o fată al cărui păr flutura pe umeri. Oră după oră am pedalat, ascultând imperceptibilul foşnet al spiţelor în foşnetul mai vast al arborilor pe sub care, precis şi totuşi ca într-un vis, necontenit alunecam. Sau, alte ori, plecat pentru o lungă călătorie – cum a fost aceea în care m-am făcut, de la început până la sfârşit, toată viaţa lui, tovarăş al Oltului – pedalam singur, din zori până în amurg, lăsând în urma mea, într-o imensă horă, atâtea chipuri ale lumii, sate, păduri, livezi, fiecare altfel luminate de soare, până ce întinderea nesfârşită a câmpiei se tulbura, transformându-se în dealuri, iar în cele din urmă în munţi. Şi printre ei pedalam, prinzându-le pe retină, în vaste panoramice, întreaga frumuseţe, cetăţile albe de calcar, domoala arcuire a plaiurilor, extrema gingăşie a mestecenilor presăraţi în uriaşul ocean al pădurilor de brad. Şi printre ei pedalam, aspirând mireasma frustră a fânului, potolindu-mi setea cu apa izvoarelor, până ce îi lăsam în urmă şi începea din nou câmpia, cu altfel de aşezări, cu altfel de turle de biserici, cu altfel de bărbaţi şi de femei. Cu ei toţi intram în vorbă şi ei toţi mă pofteau, dacă era vremea, la prânzul sau la cina lor, uneori lângă grâul abia secerat, şi-i ascultam vorbind, puţin ameţit după hora priveliştilor, de hora imensă a întâmplărilor dintr-o viaţă omenească, de uriaşul foşnet al vieţii de pe aceste pământuri. Şi iar pedalam, pe lângă şiruri de plopi, pe sub melancolia sălciilor, lăsând să se rotească în jurul meu sate şi turle de biserici, şi troiţe, şi fântâni, trecând din lumina soarelui în umbra pădurilor, şi iar ieşind în lumină, până ce alţi munţi se iveau în zare, şi nu-mi doream nimic altceva. Am fost poate unul dintre cei mai bogaţi, cei mai fericiţi şi înţelepţi din generaţia mea.
Iar bicicleta nici nu era a mea, era o bicicletă de fată, bicicleta lui Bunty.

Spovedania unui biciclist II

Din tot ce a născocit omul, bicicleta singură îţi îngăduie să parcurgi distante înzecite decât ai parcurge cu piciorul, fără să te rupă o singură clipă de natură. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea, lăsându-te tot timpul în contact cu ea, lăsându-ţi răgazul să devii fericit şi înţelept. Cu mai puţin decât ea, omul este prizonierul propriilor sale limite. Cu mai mult decât ea, iese afară din natură şi se pierde de sine însuşi.
Am mers mult pe jos, cu bicicleta şi cu automobilul. Mersul pe jos pune fiinţa noastră în contact direct cu diversitatea lumii, prilejuindu-i observaţii şi fericiri fundamentale. Bicicleta vine să le înmulţească, fără a scădea nimic din ele.
Cu piciorul, greu îţi poţi îngădui – mai ales dacă se apropie seara – un ocol larg, până la pâlcul de arbori, la casa singuratică sau la ruinele din zare. Bicicleta îţi îngăduie să-l faci, ea îţi îngăduie să pendulezi între orizonturi, să te îndrepţi încotro te atrag privirile, să cunoşti un întreg ţinut, fără să te frustreze nici o privelişte. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea.
Este adevărat că, pentru cei ce o străbat în automobil, bicicliştii pot părea desueţi sau chiar ridicoli. Ce vă pot spune? Că niciodată această comparaţie nu trebuie făcută, că aşa cum o gazelă nu poate fi pusă în balanţtă cu un tigru – iar bicicleta este verişoara metalică a gazelei – niciodată fragilul velociped nu trebuie pus, sub aceeaşi şosea, alături de un automobil.
Automobilul – cine ar cuteza să o nege? – are o frumuseţe a sa, dintre cele mai desăvârşite pe care le-a produs era industrială. Şi îţi îngăduie să admiri, la prânz, un fluviu sau o catedrală de care, în zori, te afli la o depărtare de sute de kilometri. Dar cu ce preţ! Viteza îl rupe pe om de natură şi îl înstrăinează de sine însuşi, încapsulându-l într-o singură senzaţie, în scurgerea vertiginoasă a kilometrilor. Lansat în lungul şoselei, automobilul mănâncă pământul, desfiinţând lumea şi desfiinţându-şi şi stăpânul. Dintre oamenii unidimensionali, automobilul este cel mai unidimensional.
Am străbătut cândva o ţară tropicală, de la un capăt la altul într-o singură zi, cu un automobil a cărui viteză atingea nebunia. În afară de acest sentiment, plăcut câteva clipe, nu m-am ales cu nimic. Mult mai de folos mi-ar fi fost, mult mai mult m-aş fi simţit în acea parte a lumii, dacă aş fi stat un singur ceas sub un palmier, sau de vorbă cu un pescar de pe ţărmul mării, cum aş fi dorit, dar nu s-a putut.
De câte ori, în ţări şi continente străine, am fost prizonierul automobilelor lansate între două oraşe, am binecuvântat clipa când li se spărgea cauciucul sau li se înfunda carburatorul. Atunci, porneam înainte pe jos şi fiecare pas pe care îl făceam în lungul şoselei, printre case, oameni şi arbori, putându-i privi în voie şi aborda, era un bun câştig. Din lungi şi prestigioase călătorii, în forul meu intim doar cu atât m-am ales: cu cât am călcat singur cu piciorul.
Desigur, rămân piramidele, catedralele, templele milenare. Dar a ajunge în faţa lor cu automobilul şi a pleca din faţa lor, după o jumătate de oră, cu automobilul, înseamnă o cunoaştere a lumii pe bandă rulantă. Cei care se duc să admire, în cursul unei zile, cu o sută de kilometri pe oră, un oraş sau un munte îndepărtat, sânt mai puţin bogaţi sufleteşte, mai puţin fericiţi şi mai puţin inţelepţi decât cei care, în aceeaşi zi, au ajuns cu bicicleta pe poteci înguste, printre lanuri de grâu sau căpiţe de fân, până la un mic râu sau într-o pădure.
Omenirea se află într-o fază a istoriei sale, caracterizată printr-o grăbită acumulare de bunuri, care ici şi colo îi precipită pulsul şi o desfigurează. Dar când, în cele din urmă, se va satura, când nu va mai fi atât de ahtiată de valori materiale, când nu o va mai propulsa simţul parvenirii, se va întoarce fără îndoială spre tot ceea ce îi va putea aduce adevărata fericire. Atunci, marea desfătare o va da bicicleta, iar nu automobilul, cel care a putut să dezumanizeze atâţia oameni şi chiar să-i bestializeze.
Sunt sigur că va veni o lume, scăpată de tristeţea sărăciei, scăpată de obsesia îmbogăţirii, în care oamenii, în sfârşit înţelepţi, vor lăsa în garaj, de câte ori vor voi să-şi ofere o mare bucurie, tigrii de oţel ai automobilelor, de dragul celor două roţi subţiri care le pot prelungi fiinţa fizică şi spirituală. Marele drum al omului spre sine însuşi, marele drum în urma căruia va descoperi cât poate fi de fericit, aşa va fi făcut.
Sunt sigur că o astfel de lume va veni şi sânt bucuros, că în anii mei cei mai buni, am prefigurat-o.

Caldarusani Adventure

*Caldarusani Adventure sau cum sa te distrezi pe doua roti, acompaniat de muzica padurii.
Sambata abia trecuta am fost la un concurs MTB, din calendarul Riders Clud, la Caldarusani, unde organizator a fost Razavan Juganaru, in cateva cuvinte soare, praf, padure, lacuri, distractie si o mica accidentare.
*Am ajuns la startcu aproape 2 ore inainte, timp destul sa imi fac incalzirea si sa ma gandesc la traseul de 44km (2 x 22km).
*Start in cursa. Nu plec bine ca pe dreapta vad o mare de spectatori care se inclinau in fata ciclistilor. Am mers pe langa cam  300 - 400 m. Ma atingeau, ma inspirau si ma incurajau sa meg mai departe. Inainte sa intru pe un drum de tara, arunc o ultima privire catre acel public sublim, le multumesc si le spun ca voi avea nevoie de incurajarile lor si pe turul doi de traseu, pe care promit sa il parcurg. A fost cel mai frumos grup de sustinatori, sau cel putin asa am vazut eu acel lan de Floarea Soarelui.
*Drumul de tara se termina la marginea padurii, de acolo incepea o "mica" portiune dificila a traseului, unde intalneai santuri, danburi si gropi plus o poteca virgina. Asta a fost portiunea pe care Razvan Juganaru a strans multe "cuvinte de lauda" :)
*Am iesit cu bine la lumina unde ne intampinau un lac si o cabana, "asa mai merge", zic si ma lasa apasat in pedale. Anticipand multele sau putinele "cuvinte de lauda", campionul Razvan Juganaru s-a revansat ducand traseul pe o portiune din padure aflata intr-o usoara coborare. Care este partea frumoasa de aici?! Pai se cobora pe un fel de "sant", iar cel mai eficient mod de a cobori era sa mergi cu bicicleta de pe un perete pe altul a "santului", iti invitai bicicleta la un tangou intr-o singura directie. Nebunie, nebunie.
*Ma uitam uimit si plin de admiratie la "mersul sarpelui" pe care il practicau ciclistii pe acea coborare. Imi lacrimau ochii de la vant, inghiteam praf de la baietii din fata mea, dar nu simteam asta, nu ma interesau aceste amanunte, vroiam doar sa fiu parte din acel "sarpe" care strabatea padurea inghitand kilometrii.
*Traseul mi-a rezervat cateva surprize, placute dar si doua neplacute pe care mi le asum din lipsa de experienta. Portiunile din padure au fost tehnice in proportie de 70% (din cat pot eu sa estimez, deci putin subiectiv). Single track-uri, treceri printre copaci, curbe stranse, mici vai in care bicicleta devenea un veritabil montagnes russes si portiuni cu treceri peste radacini.
*Prima surpriza neplacuta a venit la jumatatea primului tur. O mica accidentare. Calutul meu m-a aruncat din sa pe o portiune cu multe hopuri. M-am dat viteaz si nu am ales bine raportul foaie-pinion, plus furca intarita, recompensa fiind o mica luxatie a degetului mic de la mana dreapta.
*Starea mea pe traseu incepea sa fie mizerabila. Am uitat un lucru esential, sa mananc in aceea dimineata. Efortul sustinut si denivelarile mi-au facut cadou o stare oribila care m-a facut sa ma gandesc la abandon dupa primii 22 de km.

*Am teminat prima tura. alaturi de Stefan Iiescu, cautand din priviri, disperat, punctul de alimentare. L-am zarit. Apa cat de multa. Glucoza era cea mai buna mancare pe care o savurasem vreodata. Biscuitii populari imi zambeau larg si imi strigau in cap "te ajutam, te ajutam". Nu imi trebuia nici ciocolata, nici banane, nici lamai, nici limonada, nici energizate. Am luat spre a ma ajuta si 5 biscuiti. Glucoza, mai vreau glucoza.
*Psihic incepeam sa imi revin. Ma uit in spate la linia de sosire si vad oameni care aplaudau, care incurajau si care aveau cele mai frumoase vuvuzele.

 De asta trebuie sa ma bucur si eu, imi spun, dar trebuie sa parcurg si turul doi. Nu am putut sa rezist tentatiei si nici sa imi incalc promisiunea facuta lanului de Floarea Soarelui. Am pornit la drum pentru inca 22 de km.
*Totul se repeta, numai ca traseul mai avea pentru mine o surpriza "neplacuta", o frumusete de pana. desi este ceva naspa, nasolo, urat, bleah etc. sa faci pana, pentru mine nu a fost asa. Esti tampit, o sa spuneti! Justificare. Ciclistii care veneau din urma incetineau si ma intrebau daca ma simt bine, daca am tot ce imi trebuie, daca vreau ajutor, etc. Oamenilor le pasa, nu erau interesati doar de competitie. Oamenii au inteles ca un concurs nu este un concurs daca nu ai cu cine sa concurezi. Mai presus de toate oamenii deveneau OAMENI.
*Un alt factor care m-a determinat sa merg mai departe pe turul doi a fost ATITUDINEA oamenilor de pe traseu, a celor din partea organizatorilor. Ne incurajau, ne aplaudau, ne alimentau, ne dirijau si ne motivau cum stiau ei mai bine. Va multumesc. Bravo voua, va pasa de de oamenii care isi urmeaza pasiunea.
*Despre traseu si organizare as mai avea de spus ceva, esential. Traseul a fost ales de un campion si organizat pentru nevoile unui pasionat de ciclism. Inseamna enorm de mult sa stii sa orbanizezi un astfel de eveniment. Odata ce ai adunat in picioare sute de curse iti dai seama de ce este nevoie pe traseu pentru un ciclist amator, iti dai seama ca el are nevoie de un stimul psihologic. Cu cat mai multi oameni in punctele cheie ale traseului, cu atat mai bine se va simti concurentul, nu va avea senzatia ca este abandonat pe traseu.
Pentru asta ii multumesc lui Razvan Juganaru si ii felicit pe cei de la Riders Club - MPG.
Nu in ultimul rand le multumesc celor de la Crucea Rosie care au avut grija de degetul meu accidentat.

Vuvuzele fotografiate de Luiza Tamas.

Turul Cilcist al Romaniei

Turul Ciclist al Romaniei. Mica Bucla. Ceva ce ar putea sa fie mare, spectaculos, fabulos, ceva ce ar aduce foarte multi bani in Romania, ceva ce ne-ar face tara cunoscuta.
Toate acestea pot deveni realitate daca apare vointa si daca oamenii cu foarte multi bani s-ar implica. In Romnia ciclismul este "privit cu spatele", nimeni nu doreste sa il promoveze. Mass-media prefera sa se prezinte in fata oamenilor cu cancanuri si prostitutie intr-o forma sau alta. Anul trecut Digi Sport a facut un efort si a transmis Turul Sibiului. O incercare mica, dar incurajatoare pentru sponsori si pentru sportivi. In Italia, Franta, Olanda, etc. ciclismul este o religie, la noi este o povara.
La Federatia Romana de Ciclism sunt oameni care nu reusesc sa treaca peste orgoliul propriu punand astfel bete in roate, la figurat, celor care vor sa faca ceva din Turul Romaniei.
Aprobarile pentru a inchide strazi sunt la cheremul unor burtosi care cred ca primariile sunt mostenire de familie.
"Sponsorii vin, discuta, dar pleaca repede cand vad ca expunerea lor este zero, ca nu li se poate garanta mai nimic in materie de imagine", imi spunea un amic acum cateva zile.
Luati o harta a romaniei si trasati urmatorul traseu (e cam lung, dar merita) :
Giurgiu - Oltenita - Calarasi - Cernavoda - Constanta - Tulcea - Braila - Galati - Focsani - Vaslui - Iasi - Suceava - Piatra Neamt - Bicaz - Gheorgheni -  Bradului - Reghin - Bistrita - Viseul de Sus - Sighetul Marmatiei - Baia Mare - Zalau - Cluj - Alba Iulia - Hunedoara - Tg. Jiu - Craiova - Rm. Valcea - Arefu - Sibiu - Fagaras - Brasov - Bucuresti.
Mii de oameni pe strazi care sa incurajeze ciclistii, autoritati locale care sa promoveze la maxim ciclismul. Transalpina, Valea Oltului si Transfagarasanul sa nu fie ratate. Sosire la altitudine, la cota 2000.
Turl Romaniei, un vis realizabil.

Robert Marchand

Tanarul francez din imagine are doar 100 de ani. Numele lui este Robert Marchand, iar ce a facut el nu pot face multi dintre noi. 
S-a gandit omu' sa bata un record la ciclism pentru veterani. Performanta a realizat-o in 4 ore 17 minute si 27 secunde, pe velodromul din Lyon.
Prima bicicleta si-a cumparat-o cand avea 66 de ani. 

Life in Pictures este de acum pe www.costincomba.ro

Parlamentari pe BICICLETA

Pentru ca sunt pasionat de bicicleta, pentru ca folosesc bicicleta ca mijloc de transport, va recomand urmatoarea provocare descoperita pe blogul deputatei PNL Alina Gorghiu. Se intituleaza VELOPALAMENTARI IN TANDEM 2.0.

Cand? Unde? Cum asa?

Duminica, 6 mai  incepand cu ora 10:30, in Parcul Herastrau, intrarea Charles de Gaulle

Ei bine, daca in Marea Britanie are loc anual Parliamentary Bike Ride, o plimbare organizata de Grupul Parlamentar Ciclist, noi de ce nu am putea? Ba chiar sa facem mai mult decat atat: parlamentari (si nu numai) in “tandem” cu… bloggeri 

De ce?

1. pentru a intelege mai bine avantajele folosirii bicicletei, ca mijloc de transport alternativ – sanatate, economie de timp si carburant, un oras mai putin poluat si aglomerat, agrement
2. pentru un mai bun dialog social (autoritati publice locale & centrale –vocea rotilor din societatea civila; includ aici dialogul 2.0) 
3. si, sigur, pentru o portie de sport in aer liber, intr-o zi de weekend

Cui se adreseaza aceasta provocare?

Aici e partea frumoasa. Sa va explic. Provocarea merge direct catre colegii “din politica” – parlamentari, europarlamentari, ministri, primari, consilieri. In acelasi timp, evenimentul este deschis publicului larg. Cu cat mai multi biciclisti, cu atat mai mult demonstram interesul pentru acest mijloc de deplasare + infrastructura de care avem nevoie.

Si pentru ca vreau sa imbinam online-ul cu offline-ul si utilul cu placutul, formatul pe care vi-l propun e urmatorul:

Faza I: Ne organizam - 16 martie – 24 aprilie

Orice blogger sa provoace un ales/numit | o aleasa/numita (din viata politica) pe care ar vrea sa-l/s-o vada pe 6 mai pedaland prin Bucuresti. Va alegeti omul si ii faceti propunerea: printr-un articol pe blog (cu buzz trackback), prin e-mail, twitter, facebook. Cum stiti voi mai bine! Dati-mi si mie de veste pe cine ati ales, aici, pe blog. O sa facem o lista de start si ne pregatim pentru urmatoarea faza.

Faza II: 26 aprilie – 2 mai

Alina nu vrea sa ne spuna mai multe, O tine inca secreta. Mai tarziu vine cu detaliile 

Faza III: Ziua cea mare – 6 mai

Ne vedem duminica, 6 mai, la ora 10:30, in Parcul Herastrau (intrarea Charles de Gaulle). Plecam in cursa, pe traseul de aproximativ 6km, la ora 11:30. In maxim jumatate de ora ajungem la Finish, unde va invit sa petrecem impreuna inca vreo 2 ore la un workshop tehnic, un curs de prim ajutor, o VeloTombola si alte cateva surprize, despre care mai povestim noi.

Daca vreti sa alegei :

• Lista Deputatilor
• Senatul Romaniei
• Lista Europarlamentarilor

Si pentru ca fiecare blogger trebuie sa provoace un ales al neamului, o fac si eu : Diana Tusa