La sfarsit de 2012

2012-Unul dintre cei mai minunati si interesanti ani din cele doua decenii de existenta ale mele.

   Un an cu foarte multe impliniri pe toate planurile dar si cu nereusite asumate (insa nu prea se vad acum cand privesc in urma sau nu mai conteaza pentru ca intr-un final tot spre lucruri bune au condus)

   Nu stiu cum as putea sa rezum toate momentele ce merita impartasite acum,la sfarsitul anului cand sunt in febra cumparaturilor de sarbatori si cand am uitat de mine si de celelalte 11 luni ale anului care au trecut si mai ales sa reduc totul in doar cateva randuri.

   Anul 2012 care pentru multi a fost considerat sfarsitul,ultimul an al omenirii,pentru mine a fost un nou inceput,un an in care am pasit spre o noua etapa din viata mea,a fost anul in care m-am bucurat de frumoasa varsta de 20 de ani,o varsta magica si plina de energie,am intalnit cei mai multi oameni si mi-am facut cei mai multi prieteni,am vazut cele mai multe locuri si am trait cele mai diverse si profunde sentimente,am invatat cele mai multe lucruri si am descoperit lumea dintr-o alta dimensiune.

   Acest an pot spune ca a fost plin si cu bune si cu rele insa dupa cum spuneam un pic mai sus,acum cand trag linie de final se vad doar plusurile,sau poate sunt eu o persoana prea optimista(ca tot mi se spune asta des) insa chiar a fost un an productiv si intens,atat pe plan profesional cat si pe plan sentimental.Una dintre cele mai mari pareri de rau de anul acesta este ca nu am petrecut mai mult timp cu parintii mei insa nu a fost pentru ca nu am vrut sau din cauza mea ci din cauze exterioare vointei noatre si poate a distantei care ne despartea(acum s-a mai micsorat cu 2000 km :D)

   A fost un an in care am pierdut persoane sau lucruri insa dupa teoria mea de viata si legea compensatiei care cred ca functioneaza in acest univers, toate aceste pierderi au fost inlocuite cu multe alte castiguri.Un an in care am realizat cat de mult conteaza sa ai prieteni dar cel mai important am realizat ce inseamna sa ai prieteni adevarati alaturi in momentele dificile.

    Ca sa inchei acest periplu sentimental si plin de lucruri memorabile pe acest an as dori sa precizez ca mi s-a dovedit inca o data ca orice sfarsit poate fi luat ca un nou inceput si ca viata trebuie traita la intensitatea pe care ti-o doresti.

Vintage

Simplitate

* Tin sa specific ca aceste fotografii nu-mi apartin dar le-am postat pentru ca imi plac foarte mult iar macul este una dintre florile mele preferate.

*Frumusete si simplitate,libertate si spontaneitate...asta imi inspira aceasta frumoasa planta ce nu are nevoie de foarte multe conditii sau substante pentru a creste si pentru a oferi culoare.

 *Conform zodiacului floral aceasta este floarea ce corespunde cu ziua mea de nastere si consider ca in mare parte caracteristice macului ca floare salbatica dar si domestica mi se potrivesc.

Şi o poezie în acest decor de gingaşie şi culoare:

   Flori de mac

        de Lucian Blaga

         (1921)

În frunza de cucută amară

îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă

de moarte mă pătrunde,

cum vă privesc pe malul mării de secară,

flori de mac.

Aş vrea să vă cuprind,

că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi

îmi par urzite

din spuma roşie

a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.

Aş vrea să vă culeg în braţe

feciorelnicul avant,

dar vi-e atât de fragedă podoabă,

că nu-ndrăznesc,

o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

Şi-as vrea să vă strivesc,

că sunteţi roşii, roşii

cum nu au putut să fie pe pământ

decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut

pe stânci

şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,

când s-a-ngrozit de

moarte.

P.S. : Această postare poartă numărul 100 :)

Pentru dimineti de sesiune...

9 Mai--Evenimente importante

Pe 9 mai este Ziua Europei, însă nu mulţi sunt cei care cunosc semnificaţia acestei zile. Pe scurt, în 1950 a avut loc evenimentul care marchează primul pas în direcţia formării Uniunii Europene de astăzi.

În această zi, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, aflat în faţa presei, a citit o declaraţie prin care chema statele europene - Franţa şi Germania, cu precădere - să îşi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel. Declaraţia a fost făcută în Paris, pe fondul ameninţării izbucnirii unui al
treilea război mondial şi marchează piatra de temelie a unei federaţii europene.

Importanţa zilei de 9 mai rezidă şi din faptul că apelul de a crea o instituţie europeană supranaţională pentru gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului (baza întregii puteri militare de la ora respectivă) se adresa unor state aflate într-un lung conflict soldat cu pagube materiale uriaşe.

35 de ani mai târziu, pe 9 mai 1985, liderii UE aflaţi la summitul de la Milano au decis ca pe această dată să fie sărbătorită Ziua Europei.

Astăzi, aderarea la Uniunea Europeană este o alegere democratică pe care fiecare ţară o poate face, iar aceasta trebuie să fie însoţită de însuşirea valorilor fundamentale de pace şi solidaritate. Uniunea Europeană este la ora actuală un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 27 de ţări europene şi acoperă aproape tot continentul. 
De-a lungul anilor, ambiţiile Uniunii s-au lărgit: se urmăreşte construirea unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor naţiunilor care intră în alcătuirea sa.

***

Un alt eveniment important ce a avut loc pe această data este Proclamarea  Independenţei României,despre care de altfel nu se prea ştie,pe de o parte pentru că această dată este pusă în umbră de marea sărbătoare a Comunităţii Europene dar şi pentru că nu prea ne ştim istoria,nu o promovăm şi nu o sărbătorim.

La 9 mai 2012 se împlinesc 135 de ani de când România şi-a câştigat Independenţa. Proclamarea independenţei de stat şi consfinţirea ei prin purtarea războiului din 1877- 1878, au înscris un moment culminant spre spirala dezvoltarii României.

În urmă cu 135 de ani, la 9 Mai 1877, Adunarea Deputatilor a proclamat Independenţa de stat a României, deschizând drumul spre recunoaşterea internaţională a dreptului naţiunii române de a-şi decide singură soarta.

Astfel, la 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu declara, în Parlament, că suntem “în stare de rezbel”, că suntem “dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.

Adunarea Deputaţilor votează o moţiune, cu 79 de voturi pentru şi 2 abţineri, prin care lua act ca “rezbelul între România şi Turcia, ca ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială”.

Intrată în război, în primăvara lui 1877, Armata română a triumfat pe câmpul de luptă, cucerind pe rând redutele otomane de la Plevna, Griviţa, Opanez, Smardan, Vidin. Câştigată cu jertfa a peste 10.000 de ostaşi, independenţa ţării avea să reprezinte un imbold moral pentru înfăptuirea Marii Uniri.

Independenţa s-a produs după aproape cinci secole de luptă împotriva dominaţiei otomane, după rezistenţa opusă celorlalte imperii expansioniste, care devastau periodic teritoriul Ţărilor Române, după revoluţiile din 1821 şi 1848 şi după unirea Moldovei cu Muntenia în anul 1859.


Sper ca prin această scurtă prezentare a celor două evenimente am trezit măcar puţin interesul,dacă nu pentru istoria Europei cel puţin pentru istoria naţională.


P.S.:Nu am destul timp liber pentru a scrie despre fiecare mare sărbătoare naţională sau internaţională dar atunci când mai iau contact cu mediul virtual încerc să îi pun şi pe alţii în actualitate cu evenimentele despre care ştiu şi eu.

Earth Day 2012

În fiecare an, ziua de 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător.
Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri. După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.

Ziua Pamantului este sarbatorita pe plan international ca o expresie comuna, ca o dorinta publica de a construi o societate stabila. Unind cetatenii activisti, aceasta zi educa si mobilizeaza oamenii din intreaga lume pentru a proteja mediul inconjurator. Inspira necesitatea de a actiona, la nivel personal, comunitar, national si international.

Activitatile si programele de Ziua Pamantului, reamintesc de promisunea, de dorinta publica si implica participarea tuturor nivelelor sociale. Pot participa tari, grupuri sociale, guverne locale, afaceristi, vecini, scoli, universitati si grupuri bazate pe inceredere si speranta. Sunt catalizate optiunile individuale si colective ce reflecta valorile mediului inconjurator si aduc suportul publicului pentru a realiza o schimbare. Ziua Pamantului a devenit un eveniment anual in foarte multe comunitati din intreaga lume. Ofera imensa oportunitate de a unii oamenii pentru a realiza actiuni benefice tuturor. Foarte des, se lanseaza proiecte al caror efect este de a realiza beneficii comunitatii si ajuta la intarirea legaturii dintre grupurile comunitatii. Multi oameni care au organizat evenimente cu ocazia Zilei Pamantului au adus prin investirea de timp si resurse beneficii importante pentru eforturile si telurile organizatiilor lor.

Happy Earth Day! :)

Gara din Anvers

Gara Centrala din Anvers(Antwerpen), ridicată în 1905 după planurile arhitectului Louis Delacenserie, cu 2 faţade neo baroce, un dom din metal şi sticlă şi marmură în interior.

Gara este un loc fascinant, pe mine oricum mă fascinau gările şi trenurile dar aici ai la ce te holba cel puţin 2 ore fără să te plictiseşti fiind un spaţiu încărcat de detalii arhitecturale foarte interesante.

Si putina orientare in spatiu: Antwerpen (în neerlandeză), Anvers (în franceză) este capitala provinciei Antwerp din Flandra cu o suprafaţă totală de 204.5 Km2.

Este situat pe malul drept al râului Scheldt, legat de Marea Nordului prin estuarul Westerschelde.

Franturi de ganduri...

“Je croise de gens.Je les regarde.Je leur demande à quelle heure ils se lèvent le matin,comment ils font pour vivre et ce qu’ils préfèrent comme dessert par exemple.Ensuite je pense à eux.J’y pense tout le temps.Je revois leur visage,leurs mains et même la couleur de leurs chaussettes.Je pense à eux pendant des heures voire des années et puis un jour,j’essaye d’écrire sur eux.”

                                      

     Am inceput cu acest citat din Anna Gavalda deoarece cred ca ma regasesc foarte mult in el.Mereu am fost o observatoare fina a realitatii inconjuratoare,mereu am incercat sa deslusesc povestea din spatele aparentei fiecarei persoane,sa-mi dau seama din comportament si aspect ce fel de viata are,in ce mediu traieste iar de multe ori observand aceste lucruri ajungi la concluzia ca si nivelul de educatie poate fi dedus din forma exterioara a manifestarii omului...chiar si trairile se reflecta adesea in modul extern.Nu intru acum in detalii psihologice insa e foarte interesant acest subiect.Cred ca am fost atrasa dintotdeauna de psihologie si de tot ce inseamna fiinta umana si mediul social,insa intr-un mod inconstient.

    Firea mea mult prea sensibila si dornica de socializare incerca deseori sa inteleaga persoana de langa ea si se trezea de multe ori punandu-se in locul ei,experimentand trairile si intamplarile ce le caracterizau pe alte persoane.La inceput pot spune ca a fost doar din dorinta de a intelege si de a fi alaturi de cei de langa mine,de a sti cum sa-i consolez in momente dificile si ceea ce e interesant este ca le vorbeam despre cum as fi eu intr-o asemenea situatie si ce as face..Dar apoi a devenit o "practica"obisnuita pe care o faceam in fiecare situatie si cu orice ocazie    

     Am sa continui tot cu un citat din Anna Gavalda ce spune : 

‘‘ J’aime bien regarder les geans.Surtout les femmes.Même la plus moche,il y a toujours quelque chose.Au moins l’envie d’être jolie.’’

                                     

   Si intr-adevar asa este....Consider ca fiecare om in parte prezinta ceva interesant asupra persoanei sale,are ceva intrigant,un secret,ceva pentru care merita sa i se acorde atentie sau sa opreasca priviri asupra lui.Incepand cu cele mai sarace categorii sociale si trecand prin clasa de mijloc ajungand pana in varful societatii,desi e construita pe sistem piramidal,tot poti face o analiza succinta a cate unui reprezentat din fiecare nivel.Insa constati ca urcand treptele piramidei,lucrurile interesante se diversifica in cele mai posibile si neimaginabile moduri,ceea ce este si normal,doar ca odata cu treapta sociala trebuie sa schimbi si modul de abordare al unei persoane.Spun abordare in sensul in care o persoana trebuie «decriptata«.Asteptarile si imaginatia trebuiesc sa fie mult mai mari si mai ample.

   Dupa cum spune si citatul,pana si o femeie urata poate fi un subiect de observatie demn de luat in seama deoarece exista intotdeauna ceva ce starneste interes,cel putin dorinta de a fi frumoasa.Si exemplele pot continua cu oamenii strazii,dar si cu oamenii de rand ce mereu sunt in goana,cu copiii care mereu te vor face sa zambesti prin gesturile lor,mamele gata sa faca orice ca «puiului« ei sa nu-i lipseasca nimic si multe alte exemple pe care le intalnim zilnic sau in care ne regasim.

   Am constatat ca incepand sa-i analizez si sa-i descifrez pe ceilalti am inceput sa ma descifrez usor,usor si pe mine...insa‘‘long way to go’’.Pot sa ma autoevaluez mai usor,sa-mi dau seama de greselile pe care le fac mai repede,mai pe scurt am inlesnit procesul de autocunoastere si autoeducare.

Traversand strada...in mare graba

A inceput scoala...dar nu si pentru mine!

E ciudat sa realizezi ca tu nu mai mergi la scoala cand vezi ca e multa agitatie in jurul tau,cand vezi ca o parte din prieteni inca isi mai fac griji pentru diverse aspecte legate de prima zi de scoala sau vezi in toata mass-media stiri despre inceperea anului scolar.
Sunt atat de multe lucruri de care ai scapat si in legatura cu care nu mai trebuie sa-ti faci griji ca nu le vei face la timp atunci cand te gandesti ca nu mai mergi la scoala(dar si facultatea va fi tot ceva asemanator deci iluzii:))!!).Voi incerca sa fac o lista cu toate lucrurile care imi vin acum in minte si stiu ca imi ridicau o problema sau ma faceau sa-mi doresc sa ajung mai repede la facultate pentru a nu ma mai confrunta cu ele dar vor fi presarate si cu multe amintiri frumoase.

1.Una dintre problemele mele majore(si cred ca si a colegilor mei de scoala) in acesti 4 ani de liceu a fost UNIFORMA.In fiecare an inainte de inceperea anului scolar trebuia sa strabatem tot orasul in cautare de pantaloni sau fuste gri,camasi albe,albastre sau gri si in final "mult purtatul sacou bleomarin"...aa sa nu uitam de insigna AS;) pe  care trebuia sa o pastram "cu sfintenie" in piept.(dar la multi nu rezista un semestru d-apai 4 ani:))..la fel si carnetul de note)
Acum,poate ca incep sa vad lucrurile altfel,si pot spune ca am fost privilegiati ca am purtat uniforma si am fost la un colegiu atat de bun insa atunci cand esti in "miezul problemei" nu prea gandesti asa desi iti spun cei mai mari ca dupa ce termini  liceul vei avea alta parere.
Desigur ca fiecare incearca sa-si personalizeze tinuta si vei vedea diferite feluri de abordare a conceptului de "uniforma"plimbandu-te pe holurile liceului insa cand vine vorba de control,asa,toti cu sacourile pe noi parem la fel,doar o freza mai ciudata sau un cercel in ureche mai atrage atentia doamnei directoare ce e atenta la cel mai mic detaliu si ne invioreaza ora cu umorul dumneaei intotdeauna molipsitor.Apropo de umor,cred ca unele dintre cele mai amuzante momente erau cele in care se faceau anunturi prin statie.Toata lumea astepta salutul de final al doamnei directoare ,nu inainte de a ne avertiza sa purtam uniforma,mereu incheia printr-un simplu si nostim "Paa!".Daca se mai nimerea si ora de fizica,rasul persista minute intregi:)).De mentionat ca ora de fizica era predispusa crizelor nejustificate de ras;).

2.O alta mare problema reprezenta AGLOMERATIA din autobuze si "obsesia",poate chiar justificata uneori,de a ocupa loc pe scaune.Mereu imi spuneam:"Dupa ce ca imi fac si abonament sa mai merg si in picioare??...nu se poate asa ceva!!!"si de aceea asteptam mereu autobuze cu locuri libere desi trecea ceva vreme,dar macar nu eram singura.
Am mai avut si un avantaj in ceea ce priveste naveta la scoala in mijloacele de transport in comun deoarece locuiesc aproape de un capat de linie si mai mereu prindeam loc.Insa acest aspect reprezenta cateodata si un dezavantaj pentru ca se intampla destul de des sa mai trag cate un pui de somn pana cand trebuia sa cobor,adica la celalalt capat de linie.
Dar trebuie sa recunosc ca mersul cu autobuzul poate reprezenta uneori o adevarata aventura sau un prilej de a mai citi cateva pagini din romanul pe care il mai citesti si la scoala  pe sub banca,o ocazie de a cunoaste oameni noi sau de a studia si observa diverse caractere.Nu te plictisesti niciodata si adormi doar cand esti mult prea obosit,asa cum sunt de obicei liceenii dupa weekend-uri;).Ti se mai lumina fata cand,prin multimea forfotand,intalneai cu privirea o persoana cunoscuta si incepeai sa te resemnezi ca incepe inevitabil o zi de scoala abia atunci cand ajungeai in Livada si mai intalneai alti colegi,poate mai "adormiti"ca tine sau poate chiar bine dispusi si cu pofta avida de mate(ce oameni:))!!!)

3.Mai sunt si zile mai putin bune in care se intampla sa fi surprins de ENTUZIASMUL celor mai mici de a ajunge la scoala,sau a unor oameni de a ajunge la serviciu,sau de elanul cu care isi incep unii ziua,incat te simti destul de prost pentru starea ta de spirit din ziua respectiva.Insa nu poti face nimic sa completezi orele de nesomn sau sa recuperezi lectiile neinvatate pentru lucrarile ce urmeaza sa le dai in ziua aceea si inca te gandesti daca mai are rost sa intri pe poarta liceului(mai bine mergi putin  mai sus pana la un pub pentru a te trezi cu o cafea si gandesti problema altfel) ca si asa vei chiuli azi mult,sau se mai intampla sa vi la scoala si sa nu te opresti cand treci pe langa ea...adica sa treci mai departe foarte pasibil,constient ca in ziua aia esti scutit deja de efortul prezentei la ore.
Au fost cazuri in care am chiulit si in gasca(era mai palpitant asa;)) si pe scutiri scria tot un diagnostic in spirit de turma(IACRS se stie:))) 

4.O problema intr-adevar recunoscuta oficial este SARITUL GARDULUI.Daca nu ai sarit macar o data gardul inseamna ca nu esti sagunist adevarat.Cam asa se vehiculeaza printre elevi,insa poate ca mai exista si astfel de copii "exceptionali"ce respecta regulile.Dar un prieten mi-ar spune:"Pentru ce sunt facute regulile daca nu pentru a fi incalcate!"...si uneori e distractiv sa le mai si incalci.Insa gardul reprezenta mereu o piedica de a ajunge mai repede la locul de fumat de peste drum sau la xerox sau pur si simplu cand chiuleai de la ore si nu stiai cum sa-l sari mai repede sa nu te vada profu' de serviciu.Bietul gard,unul dintre dusmanii declarati ai elevilor ce de multe ori era sa fie daramat de sariturile sprintene ale"sportivilor"ce sar cat pot de mult peste ore.

5.COADA LA MAGAZIN reprezinta o alta problema pe care anii de liceu ne-a ridicat-o.Aici chiar pot spune ca nu exista elev care sa nu fi pierdut macar o pauza la coada de la magazin(asta daca nu te bagi in fata cu tupeu..insa de cate ori poti face asta??).E interesant ca magazinul e locul din scoala unde se apeleaza cel mai des la cunostinte,prieteni sau alte "pile"pentru a scapa de statul la coada parca interminabila.Si de multe ori nu prea poti sa refuzi sa cumperi si pentru nu stiu cine nu stiu ce pentru ca si tu faci asta cand ai ocazia...deci aici functioneaza legea compensatiei;).Si te trezesti de foarte multe ori atunci cand iti vine randul,in sfarsit(poate de multe ori dupa ce se suna)  ca nu mai sti ce trebuie sa cumperi sau cateodata de atatea"cumparaturi" care iti ocupa mainile nu te mai uiti la pragul de sus de la usa si te mai alegi si cu o lovitura zdravana(nu era de ajuns ca te durea capul de la ora de fizica la care tocmai intarziai).

6.O alta mare problema pe care cred ca o pot incadra in categoria spaime,temeri si alte lucruri care iti fac un gol in stomac sau iti provoaca friguri era ORA DE MATE.Pot spune ca am avut marele privilegiu de a avea un super prof de mate insa un pic cam dur(uneori prea dur).Cred ca nu era ora de matematica in care sa nu stam cu totii cu sufletul la gura,cu nodul in gat si alte expresii care exprima starea de tensiune si frica.Se putea citi pe fetele noastre replici de la:"eu sunt urmatorul","pariez ca si azi ma scoate la tabla" la ganduri de genu:"sa ma scoata dar macar sa nu-mi dea 2..ma multumesc si cu un minus","sigur isi pierde rabdarea iar si se enerveaza si ma trimite la loc"...prea rar se mai intalnea o fata luminata si increzatoare:"azi sigur iau plus ca am lucrat exercitiile alea inainte si mi-au iesit" sau "las ca iau cel putin steluta ca sigur o sa stiu..poate o sa ma mai ajute si el..o scot eu la capat cumva".Partea amuzanta era atunci cand faceam schimb de caiete cu cei din B dupa ora lor de mate sau dupa ce aveam noi mate pentru ca de obicei faceam cam aceleasi exercitii si incercai intr-o pauza de 10 minute sa inveti sau sa intelegi rationamente de o ora.Dar am uitat sa precizez de ce toata lumea era ingrozita de iesitul la tabla...deoarece noi primeam note pe "prestatia" de la tabla.Uneori iesitul la tabla se transforma intr-o reprezentatie demna de filme de groaza,alteori drame lacrimogene,actiune zgomotoasa sau cu putin noroc se reducea doar la comedii seci.
Cred ca orele de mate din liceu au insemnat unele dintre cele mai frumoase amintiri pentru toti din clasa.Ne-au unit si ne-au invatat sa fim solidari,sa-i ajutam si pe cei care nu se descurca sau nu inteleg,sa avem rabdare,sa gandim de doua ori inainte de a vorbi(think twice before you leap) si cel mai important sa nu ne pierdem cu firea in fata "adversarului" indiferent cat de impozant ar fi.Am invatat si multe lectii de viata,de comportament(cum sa fim domni si doamne:)))si ne-am bucurat de multe sesiuni de bancuri si povestioare. 

7.Celelalte probleme ridicate de diverse materii,profesori sau alte aspecte intra toate la un singur punct deoarece chiar daca au fost momente mai putin placute sau clipe amuzante..toate s-au transformat pana la urma in amintiri frumoase.Si cred ca aici e toata lumea de acord cu mine(cel putin colegii mei).Desigur sunt de amintit interminabilele ore de Informatica,lucrarile comune la Bio,discutiile despre orientarea profesionala sau coordonate de viata abordate la orele de Chimie,redundantele de la Filosofie,turele de la Sport,filmele de la Muzica,proiectele de la Desen,asocierile de la Geografie,orele de Istorie in sine,umorul englezesc,seriozitatea nemteasca sau rafinamentul frantuzesc.Toate aceste si multe altele au facut ca acesti 4 ani petrecuti la Colegiul National Andrei Saguna sa fie mai mult decat cea mai frumoasa perioada din viata mea de pana acum,au insemnat o bogata si importanta lectie de viata,mi-am facut multi prieteni(unii pe viata)si am invatat ca Saguna este mai mult decat un liceu,este un stil de viata,un mod de a fi,un mod de a trai.

Desigur ca sunt multe de spus la fiecare capitol pe care l-am tratat mai sus dar cred ca as plictisi cu amintirile mele pe cei care nu au trait cu adevarat atmosfera din clasa noastra iar colegilor le voi retrezi dorul de anii de liceu care si asa nu va fi alinat prea curand.
La aceasta lista de lucruri de care pe de o parte sunt bucuroasa ca am scapat dar pe de alta parte lucruri despre care am multe amintiri frumoase,o sa mai fac ulterior completari deoarece anii de liceu mereu vor reprezenta o sursa inepuizabila de lucruri interesante si amuzante care merita impartasite.

Allez Benoit!

Zilele astea au fost cu adevarat o provocare.Pe langa maratonul de magazine,parcuri,localuri si multe locuri interesante de prin Brasov pe care le-am parcurs ,am vazut ca la Olimpia,sub Tampa se intampla ceva deosebit:avea loc un turneu de tenis.Fiind o amatoare si o admiratoare a acestui sport frumos am incercat cu prietenii mei sa ne interesam mai mult despre ce era vorba si cum putea lua si noi parte la el.Am aflat ca este intrarea libera si ca este un Challenger(puteti afla mai multe aici despre eveniment).Nu am mai reusit sa intram ieri deoarece era ultimul meci,dar am ramas cateva minute sa admiram prin gardul destul de accesibil vederii ultimele minute ale partidei si am hotarat ca a doua zi,adica astazi,sa revenim pentru a vedea o partida intreaga.
Asa se face ca de dimineata am pornit inarmati cu entuziasm spre complexul sportiv Olimpia pentru a fi prezenti macar la semifinale.Nu am mai apucat si meciul demonstrativ al lui Andrei Pavel de la ora 11 insa am ajuns la cele doua semifinale de simplu.Pot spune ca au meritat cele 3 ore de stat in soare si pentru cei prezenti a fost si o demonstratie ca scoala de tenis franceza este una dintre cele mai bune din lume deoarece finala de maine va avea loc intre 2 francezi.Personal voi tine cu Benoit Paire ce va juca impotriva compatriotului sau Maxime Teixeira..Sper ca vor fi multi sustinatori si spectatori deoarece baietii astia fac si spectacol.Chiar merita sa va petreceti cateva ore de duminica asistand la un asemenea meci.
Allez Benoit!(Aici puteti afla mai multe despre acest jucator ce a fermecat publicul)
Iata cateva poze de astazi...

My High School...

Mini Viva - Left My Heart In Tokyo

Ceva dragut facut din hartie

Incercari de...Anagrame

Interesant si sugestiv

Iata o fotografie/un poster care mie personal mi-a placut foarte mult deoarece este interesant modul prin care este transmis un mesaj de alerta,o atentioare...printr-o transpunere sugestiva a pericolelor si riscurilor la care suntem supusi cu totii in ceea ce priveste topirea ghetarilor,incalzirea globala si intr-un mod indirect poluarea.

Hope you'll like it too!